Stresul este o notiune cu care deja ne-am obisnuit. Cand erau mici, cei din generația părinților au auzit de cuvantul “stres” abia inspre anii adolescentei si cei care ne vorbeau despre stres nu stiau foarte bine sa îl defineasca. Era mai degraba o stare care aduna mai multe ingrijorari si agitatii la un loc si care genera in starea psihica, mentala a persoanei, un disconfort sau chiar o tulburare in corp.
Mai nou, insa, auzim chiar si de la specialisti in pedagogie si psihologie ca in ziua de astazi copiii sunt stresati si ei, oricum cu mult mai mult decat eram noi odinioara.
Multi parinti se intreaba neincrezatori: “Dar de ce sa fie stresat? Doar e copil; ce griji are el ca sa justifice o stare de stres?”
Ei bine, nu este chiar asa. Chiar daca expresia “a fi stresat” tine mai degraba de maturitate decat de copilarie, studiile arata ca si cei mici au surselelor de stres, angoase si frustrari. Cand un copil este stresat, nu este in apele lui, este nervos, obraznic, rebel, greu de inteles sau de suportat de propriul sau anturaj familial. Practic, este ca o rezerva de emotii negative care mocnesc in el si care il fac din om… neom, spre disperarea noastra care oricum suntem cu nervii intinsi la maximum din cauza propriilor noastre stresuri de peste zi.
De ce ar fi copiii stresati? Sau mai stresati decat eram noi in copilarie? Pai… de ce nu ar fi?
Iata cel putin cateva motive pentru care micutii pot fi stresati si, deci, scosi de pe linia de plutire in echilibru si armonie:
– Trebuie sa se acomodeze la gradinita, la scoala, cu colegi noi, cu copii cu caractere diferite, proveniti din familii cu standarde diferite, cu mentalitati si bugete diferite.
– Traiesc in acelasi trafic infernal ca si noi, au celulare sau nu, sunt bombardati cu zeci de mii de informatii pe secunda, vizual, auditiv, senzorial.
– Atentia le e divizata permanent in multe locuri: tv, mediu exterior, muzica din casti, internet.