Un rezumat Universitatea Craiova – Dinamo 1-1, developat în timp real prin cele trei motive care au tranșat derby-ul, devine o operație pe cord deschis și înflăcărat de orgolii, cu bisturiul cifrelor sterilizat în soluție subiectivă prin sufletul de păcură al peluzelor.
Reîntoarcerea Superligii în 2025 ne-a servit deja trei remize ca fel principal în primele cinci meciuri. Celelalte patru echipe din zona play-off-ului, dincolo de Știința și Dinamo, s-au chinuit toate cu adversari mai slab clasați și doar „U” Cluj a reușit cum-necum victoria. Cum s-a scris povestea primului derby din Superliga în 2025? Și, mai ales, de ce așa?
Motivul pentru care oltenii au intrat cu 1-0 la pauză ține de capacitatea remarcabilă a jucătorilor lui Gâlcă, probabil chiar la mesajul acestuia, de a schimba diametral stilul undeva la jumătatea primei reprize.
Universitatea Craiova a început meciul cu o construcție tradițională Științei, dinamică în un-doi-uri și dezvoltare elaborată. Au fost 25 de minute de relativ echilibru, pentru că Dinamo a stat bine în teren și a avut antidot la o partitură cumva previzibilă. Doar că, la un moment dat, gazdele au trecut spre mingi direct în ultima treime a terenului.
Au fost, pe de o parte, lansări pe un Lukic eficient cu spatele la poartă, turn de control cu devieri inspirate spre Mitriță și Baiaram, lider al primei reprize la dueluri directe câștigate, opt. Pe de altă parte, mingi lansate direct pe șarjele lui Mitriță. Așa s-a născut penalty-ul pentru 1-0, dintr-o degajare excelentă a portarului Popescu. Așa l-a trimis Mora, cu o fantastică execuție, pe același „pitic atomic” în fază clară de gol.
Oltenii au evitat prin noua abordare mijlocul dinamovist unde Gnahore a legat lucrurile și a blocat ce se putea bloca. Și au profitat atât de incoerențele defensive ale fundașilor laterali Sivis și Luna, cât și de lipsa de mobilitate a stoperilor Boateng și Patriche. Au renunțat la posesie, doar 36% în prima repriză!, și au căpătat, prin istețime și mobilitate tactică, golul.
La pauză însă, Kopic a mutat la mutarea oltenilor. L-a scos pe un Alex Pop dezamăgitor la debut, cu zero dueluri câștigate și nici măcar o realizare ofensivă, urcându-l pe Milanov pe postul unui teoretic atacant dreapta. Și l-a introdus pe teren pe Mărginean, la mijloc, unde îi este locul. De ce și, mai ales, ce a ieșit?
Linia mediană a dinamoviștilor a căpătat talie și forță, cu Mărginean alături de Gnahore. Coborârile lui Lukic pentru devieri au căpătat replică productivă.
Apoi, Cârjan a primit mai multă libertate în joc, „apărat” de doi colegi de mijloc măcar box-to-box, dacă nu preponderent defensivi. Dacă în prima repriză Cârjan a rămas fără suflu în ultima treime, ratând marea ocazie de gol din debutul meciului și apoi greșind în două-trei rânduri ultima pasă tot pe consecința energiei consumate în luptele mijlocului de teren, din debutul reprizei secunde a devenit filtrul ofensiv util.
Dincolo de golul egalării, Dinamo a anihilat Craiova prin metamorfoza dictată de Kopic și a impus propriul standard în joc, până în minutul 70. Mărginean? 18 pase corecte din 18 încercate până în același minut. Vulpoi bătrân, antrenorul dinamovist a întors meciul.
Motivul pentru care nu am avut o câștigătoare și nici Universitatea Craiova, nici Dinamo, n-au tranșat meciul după minutul 70? Aici avem două perspective. Întâi, Dinamo a „picat” după minutul 70. Nu în postura primei reprize, pentru că intervenția lui Kopic a fost eficientă, ci pur și simplu n-a avut resursele fizice și de calitate din partea băncii pentru mai mult.
La capitolul cădere trebuie evidențiat faptul că Dinamo nu scapă de această rană a ultimelor 20 de minute. E intervalul de timp în care Farul a egalat-o la Ovidiu iar Sepsi la București, când FCSB i-a marcat din cele 6 goluri în dueluri din Cupă și Campionat, dar și când Botoșani a reușit să revină de la 0-2 la 2-2. Ba chiar, în amicalul cu Zurich din Antalya, perioada când elvețienii i-au înscris două goluri!
La capitolul bancă, îndrăznesc să cred că Dinamo este acum, din cele 6 formații pe loc de play-off, echipa cu cea mai mare discrepanță valorică între titulari și rezerve.
De ce n-a reușit Craiova să câștige, pe regresul dinamovist? Pentru că… Alexandru Roșca! Un portar de numai 21 de ani, cumpărat cu 100.000 de euro, care își face treaba serios și arată tuturor că în Liga 2 pot fi găsiți fotbaliști de calitate, dacă există inspirație și răbdarea de a-i monitoriza. Roșca și-a salvat echipa în patru faze-cheie, blocând din reflex, poziționare și curaj execuțiile oltenilor. Cu ceva din Oblak în nonșalanță.