Un loc precum o plagă care se deschide și mai mult cu fiecare anotimp. ProSport a pătruns pentru imagini foto și video sfâșietoare în ruinele a ceea ce a fost, cândva, Stadionul Municipal Bacău.
A fost! În prezent găsim o junglă urbană. Sau o groapă de gunoi în care se adăpostesc de-a valma câinii maidanezi la a șaptea generație și șobolanii. Imaginea este încremenită într-o nepăsare greu de înțeles și de acceptat, un stop cadru amar în rama veșnicelor promisiuni electorale.
Aici a fost casa echipei FCM Bacău. Înființat în 1950, clubul care a purtat, în decursul anilor, denumiri ca Dinamo Bacău, Sport Club sau Selena a strâns, încă din 1956, prima participare, 42 de ediții pe prima scenă a fotbalului românesc. Echipa din Moldova a bifat și un sfert de cupă european (Cupa Orașelor Târguri, competiție care urma să se transforme în Cupa UEFA), a disputat o finală în Cupa României imediat după Revoluție (1990-1991), iar singurul trofeu câștigat rămâne Cupa Ligii (1998).
De la cadrele în alb și negru cu marele Dembroschi, până la era modernă cu fotbaliști precum Ciocoiu, Cursaru sau Andrei Cristea și bagheta milionarului încăpățânat Dumitru Sechelariu, Bacăul a rămas un punct de referință în fotbalul din Moldova. Aici, fotbalul a fost trăit la intensitatea supremă a patosului local, iar partidele cu granzii campionatului au umplut, de fiecare dată, stadionul.
De la acest timbru al timpului începe povestea noastră. Dureroasă. Amară.
La Bacău se vorbește, de la o campanie electorală la alta, de un nou stadion. Au apărut chiar și machete, s-au făcut studii și s-au cerut bani pentru documentații care au expirat de la un sezon la altul. Porțile ruginite de la tribună poartă, pe o pânză roasă de colții soarelui de vară și franjurată de lama aspră a crivățului, fibra unor… „intenții”.
Intenție de elaborare Plan Urbanistic Zonal construire stadionul municipal Bacău. 19.09.2022”.
Intenții multe, realizarea a rămas, însă, în pumnul strânsă a nepăsării.
În tonuri de intenții, realitatea zonei prezintă o ruină în cadre rupte parcă din pădurile de la Pripyat. În locul unde Cursaru înscria golul care a trimis Bacăul pe CNN, forfeca din meciul cu Dinamo, în pâlnia stadionului inaugurat în 1960 și modernizat în anul 2000 de Dumitru Sechelariu, cu o capacitate de 17.000 locuri și nocturnă, crește, în prezent, un plop. De fapt este vorba deja de o veritabilă lizieră din spatele căreia răsare cufărul tabelei de marcaj.
La tribuna oficială ne primește lătrând isteric o cățea împreună cu puii ei născuți în gura iernii. În jurul stadionului se dezvoltă o combinație jilavă de mucegai, rugină și beton sfărâmat. Totul printre dealuri de gunoaie și bălți cu dimensiuni de heleșteu.
„Municipalul” din Bacău, arena din mijlocul orașului, reprezintă un pericol pentru trecători, mașini și curioși care se încumetă să calce acest loc. Pentru că aici nici măcar oamenii străzii nu par că se mai strecoară!
„Clubul mileniului trei”. În burta arenei se află sediul Sport Club Municipal Bacău. Mai sunt câteva depozite și multe spații la care cei care au închiriat au renunțat de ceva vreme. Tot locul poartă fondul unei calamități și mai păstrează, răzleț, urletul amintirilor. „Mi-e dor de tine, FCM”. Cu verzale care parcă se scurg pe perete, la intrarea de la oficială, un suporter și-a strigat dorul.
În rest, deșeuri, vegetație care a erupt din piatra măcinată a gradenelor și mult gri ce se topește în plumbul norilor. Din crochiul tulburător al zonei răsare, ca o metaforă tulburătoare, o minge cu pielea putrezită. Ce efect dubios al locului!
Intrăm în catacombele vestiarelor și tabloul se deschide ca într-o zonă de război prin care bombardamentele au încremenit timpul. Trăim un film de groază sau un documentar greu de înțeles despre calamități. Mobilier ros de infiltrații, praful ridicat cu fiecare pas pus cu teamă și resturi iertate de cei care au furat ce se mai putea fura din acest loc în care și lăcomia pare blândă.
Încurcat de tabloul dezolant, un domn între vârste își face curaj și își hrănește curiozitatea. Nu pare a fi riveran, însă vrea să vadă: „ce dezastru e aici”. Se oprește, oftează, apoi se întoarce spre ieșire în timp ce înjură printre molari după ce, acaparat de peisajul lugubru, a călcat într-o groapă cu noroi.
Dezastru este un termen blând, însă cui ar trebui să-i crape tovalul pentru o asemenea imagine care răsare chiar din pulpa orașului?
În urmă cu 4 ani, la Bacău se anunța un proiect important, construcția unui stadion modern. Însă autoritățile nu au reușit vreodată să demareze lucrările pentru noua arenă. În 2020, primarul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu declara că noul stadion din Bacău va fi gata în 48 de luni și, mai mult, promitea firetic că nu va mai candida pentru un nou mandat dacă nu va reuși să ridice o nouă arenă în locul paraginii din prezent. În teorie, investiția se ridica la 120 milioane euro. Apă de ploaie strânsă în băltoaca vorbelor goale.
La sfârșitul lui 2024, inițiativa rămăsese, în continuare, topită de finanțarea unor studii. Câteva luni înainte, edilul a câștigat un nou mandat. În centrul orașului plaga a ceea ce a fost, cândva, Stadionul Municipal Bacău, rămâne deschisă.
Din obrazul autorităților nu au crescut, încă, plopi!
Surse foto arhivă: fb Muzeul FCM Bacău.