Realizat dintr-un cristal de memorie 5D, echivalent cu cuarţul fuzionat, acesta a fost proiectat să reziste la condiţii extreme, cum ar fi radiaţiile cosmice şi temperaturi variate, de la -262 până la 1000 de grade Celsius. Cristalul poate stoca până la 360 de terabytes de informaţie şi rămâne stabil timp de 300 de quintilioane de ani, o perioadă mult mai mare decât vârsta actuală a universului.
Cercetătorul principal, Peter Kazansky, a utilizat lasere ultrarapide pentru a codifica genomul uman în structuri nanometrice de 20 nanometri, traducând informaţia în cinci dimensiuni: înălţime, lungime, lăţime, orientare şi poziţie. Pe suprafaţa cristalului, a fost inscripţionat un ghid vizual, inclusiv reprezentări ale atomilor şi ale structurii duble a ADN-ului.
Totuşi, există îngrijorări privind viabilitatea acestei inovaţii. Experţi subliniază incertitudinea cu privire la cine sau ce va descoperi cristalul în viitor şi dacă vor avea mijloacele necesare pentru a-l citi. În prezent, cercetătorii nu pot crea forme de viaţă doar din informaţiile genetice, dar progresele din biologia sintetică oferă speranţă pentru viitor.
Cristalul este păstrat în arhiva Memory of Mankind din Hallstatt, Austria, ca un simbol al pregătirii pentru eventuale catastrofe viitoare.