Zonele marine protejate sunt arii ale oceanului recunoscute legal de guverne, unde activităţile umane sunt strict limitate - nu se poate pescui, construi, fora după petrol sau locui. Scopul este să lăsăm natura să se dezvolte în voie.
Cercetătorii de la World Wide Fund for Nature, Harvard Institute of Public Health şi Duke University au analizat 234 de zone marine protejate din întreaga lume.
În peste 60% dintre cazuri, atât natura, cât şi comunităţile locale au avut de câştigat: pescarii au prins mai mulţi peşti, veniturile localnicilor au crescut, accesul la hrană bogată în nutrienţi s-a îmbunătăţit, iar populaţiile de peşti s-au refăcut.
Doar 8% din oceanele protejate furnizează 14% din nutrienţii esenţiali proveniţi din pescuitul marin la nivel global. ONU îşi propune să extindă aceste zone la 30% din oceane până în 2030, ceea ce ar putea avea un impact uriaş asupra alimentaţiei mondiale.
Totuşi, există şi provocări. În Maldive, de exemplu, 80% din peştii de recif ajung în farfuriile turiştilor, nu ale localnicilor. În plus, schimbările climatice şi poluarea continuă să ameninţe ecosistemele marine, iar multe zone protejate nu sunt gestionate eficient, reiese dintr-un studiu publicat în One Earth.