Studiu comandat de Asociaţia Red Panda în cadrul proiectului „Suflete, nu etichete”, derulat cu sprijin de la bugetul local al Municipiului Bucureşti, dezvăluie că preferinţele bucureştenilor în materie de animale de companie nu diferă cu mult de achiziţia unor maşini sau haine. Cercetarea arată că, deşi majoritatea declară că adopţia este importantă, în realitate, alegerea unui căţel este de multe ori bazată pe criterii estetice sau pe mituri.
„Studiul a fost realizat pentru a înţelege mai bine deciziile bucureştenilor legate de cumpărare versus adopţie şi pentru a identifica principalele bariere. Rezultatele arată că multe dintre miturile asociate animalelor din adăposturi sunt nefondate. Animalele salvate pot fi iubitoare, sănătoase şi pot aduce bucurie familiilor lor, exact ca cele cumpărate. Este crucial să continuăm educaţia şi să încurajăm adopţia responsabilă”, arată Raluca Simion, coordonatorul proiectului din partea Asociaţiei Red Panda
Potrivit studiului, pisicile sunt cele mai comune animale de companie în rândul bucureştenilor (63%), urmate îndeaproape de câini, cu 59%. Mai puţin de 1 din 10 bucureşteni au ca animale de companie peşti, papagali sau hamsteri.
În ce priveşte provenienţa animalelor de companie, statisticile arată că dacă pentru pisici predomină adopţia (81%), când vine vorba de câini, cei mai mulţi sunt primiţi (62%) sau cumpăraţi (59%). Aceasta, în principal, deoarece bucureştenii îşi doresc în primul rând un animal iubitor şi sănătos, care să placă membrilor familiei, apoi iau în considerare comportamentul, temperamentul şi dimensiunea.
Reprezentanţii asociaţiei arată că, influenţaţi de reclame, filme sau apariţii publice, oamenii iau în considerare în primul rând aspectul fizic al animalului decât nevoile lui reale. Mulţi proprietari nu fac cercetări prealabile despre cerinţele specifice ale unei rase, precum necesarul crescut de mişcare şi activitate mentală sau predispoziţiile genetice la afecţiuni medicale, cum ar fi displazia de şold, problemele cardiovasculare sau respiratorii, ori herniile de disc.
Un alt aspect important este percepţia greşită asupra raselor, care face ca mulţi stăpâni de animale să sprijine în mod neintenţionat o industrie aflată la marginea legii. Mulţi proprietari cred că un câine este „de rasă pură” doar pe baza aspectului sau a unei presupuneri făcute de medicul veterinar. Certificarea oficială a unei rase pure se face însă doar prin certificatul de origine (pedigree) înregistrat la o asociaţie chinologică.
De partea cealaltă, adopţia din adăposturi vine cu un avantaj semnificativ pentru viitorii proprietari: animalele sunt complet vaccinate, deparazitate, microcipate şi sterilizate (dacă au vârsta necesară). În contrast, animalele cumpărate din surse neautorizate ajung frecvent la noul proprietar fără aceste proceduri esenţiale, ceea ce implică un efort financiar şi logistic suplimentar în primele săptămâni, prin vizite repetate la veterinar.
Totodată, dacă în cazul adopţiei, viitorii stăpâni sunt dispuşi să îşi asume eventuale probleme de sănătate pe care animalele ar putea să le aibă, pentru cei care decid să cumpere un căţel, starea de sănătate a animalului la momentul cumpărării şi claritatea informaţiilor par a fi punctele forte, împreună cu transparenţa costurilor şi posibilitatea de a returna companionul. Sursa principală pentru animalele de companie cumpărate o reprezintă magazinele specializate, urmate de familie/prieteni, crescători autorizaţi şi platforme de anunţuri, iar preţurile medii plătite variază de la 60 de lei pentru broaşte ţestoase, până la 800 pentru căţei.
Studiul a identificat principalele bariere care limitează adopţia: preferinţa pentru o anumită rasă, lipsa informaţiilor clare despre istoricul medical al animalului, reticenţa faţă de animalele adulte sau percepute ca având probleme de comportament, teama că animalele din adăposturi se adaptează greu sau percepţia că procesul de adopţie este complicat.
„Deşi adopţia unui animal este văzută declarativ ca un gest nobil, adăposturile din Bucureşti şi Ilfov rămân pline de câini adorabili care aşteaptă să fie luaţi acasă. La centrul de adopţie Red Panda, de exemplu, sute de pui au crescut sub ochii echipei, unii dintre ei petrecând ani de zile în padocuri, în aşteptarea unei familii. Am aflat că mulţi oameni evită să meargă la adăposturi de teamă că vor fi copleşiţi de milă pentru cei pe care nu îi pot adopta. Evitarea adopţiei în favoarea achiziţiei online contribuie, însă, la susţinerea unei industrii care exploatează animalele pentru profit, în loc să sprijine eforturile de salvare ale organizaţiilor”, a adăugat Raluca Simion.
Studiul comandat de Asociaţia Red Panda în cadrul proiectului Suflete, nu etichete, realizat de iSense Solutions, s-a desfăşurat online, în perioada 6-11 noiembrie 2024, pe un eşantion reprezentativ de 319 bucureşteni cu animale de companie sau interesaţi să adopte/cumpere unul în următoarele 12 luni. Eroarea maximă de eşantionare este de 5,49%.