În plus, rechinii mari pot trăi chiar şi peste 400 de ani, iar unii dintre ei ar putea fi în viaţă încă din perioada colonială.
După ce au cartografiat şi studiat genomurile lor neobişnuite, oamenii de ştiinţă cred că durata de viaţă deosebit de lungă a rechinilor îşi are rădăcinile în compoziţia lor genetică unică. Aceasta deţine informaţii care ar putea fi folosite pentru a prelungi durata de viaţă a oamenilor.
Autorii studiului au constatat că genomul rechinului este extraordinar de mare, de două ori mai lung decât cel al unui om şi mai mare decât orice alt genom de rechin secvenţiat până în prezent.
Datorită metabolismului lent al animalului marin, oamenii de ştiinţă au suspectat mult timp că rechinul de Groenlanda are o durată de viaţă neobişnuit de lungă, însă până de curând nu a existat nicio modalitate de a determina lungimea exactă.
Un motiv pentru un genom mai lung ar putea fi capacitatea rechinului de a-şi repara ADN-ul, o trăsătură care a fost observată şi la alte specii cu durate de viaţă excepţionale, inclusiv şobolanul-cârtiţă, cel mai longeviv rozător, care trăieşte până la 30 de ani sau mai mult, şi anumite specii de ţestoase, care pot trăi peste 100 de ani.