Spre deosebire de strategia anterioară din 2020, noul document evidenţiază Ucraina, susţinând că aceasta reprezintă o „ameninţare gravă” prin presupuse activităţi neo-naziste şi grupuri armate radicale sprijinite de „forţe externe”. Decretul defineşte „rusofobia” ca fiind atitudini şi acţiuni ostile împotriva cetăţenilor ruşi, a limbii şi culturii ruse, inclusiv presupuse practici discriminatorii ale statelor neprietenoase Rusiei.
Strategia se aliniază cu utilizarea tot mai frecventă a Rusiei a acuzaţiilor de „extremism” pentru a suprima disidenţa, vizând inclusiv instituţii media, platforme de social media şi mişcări precum cea LGBTQIA+. În decembrie, Rusia a blocat accesul la aplicaţia de mesagerie Viber şi ar putea interzice şi WhatsApp, catalogând compania-mamă Meta drept o „organizaţie extremistă”.
În 2024, Rusia a desemnat un număr record de 65 de organizaţii drept „indezirabile,” expunând persoanele asociate acestora la posibile urmăriri penale. Aceste acţiuni reflectă intensificarea represiunilor sub conducerea lui Putin de la începutul invaziei în Ucraina, mii de cetăţeni fiind arestaţi pentru presupuse infracţiuni motivate de ură sau asociere cu grupuri „extremiste”.
Decretul subliniază utilizarea continuă de către Kremlin a represiunii şi propagandei pentru a consolida puterea şi a justifica acţiunile împotriva adversarilor percepuţi, atât pe plan intern, cât şi internaţional.