Iniţial conceput de artista Martyl Langsdorf în timpul tensiunilor Războiului Rece, ceasul a fost creat pentru a transmite urgenţa legată de ameninţările nucleare. Timpul său este actualizat anual de Consiliul de Ştiinţă şi Securitate al Buletinului, care include experţi în tehnologie nucleară, ştiinţa climei şi alte domenii, precum şi laureaţi ai Premiului Nobel.
Setarea actuală a ceasului – 89 de secunde până la miezul nopţii – este cea mai apropiată din istorie, semnalând un pericol fără precedent. Ajustarea reflectă riscuri globale în creştere, inclusiv războiul în curs dintre Rusia şi Ucraina, proliferarea nucleară, schimbările climatice, avansurile în inteligenţa artificială şi utilizarea greşită a tehnologiilor biologice. Aceste provocări, împreună cu progresele insuficiente în abordarea lor, au amplificat sentimentul de urgenţă.
Cea mai mare distanţă a limbilor ceasului faţă de miezul nopţii a fost în 1991, când au fost setate la 17 minute până la miezul nopţii. Acest moment de speranţă a urmat sfârşitului Războiului Rece şi acordurilor semnificative de dezarmare nucleară între SUA şi Uniunea Sovietică.
Astăzi, însă, multiple crize domină scena globală. Invazia Rusiei în Ucraina reprezintă cel mai mare conflict din Europa de la Al Doilea Război Mondial, cu o ameninţare constantă de escaladare nucleară.
Alte puncte fierbinţi includ tensiunile din Orientul Mijlociu, testele de rachete ale Coreei de Nord şi activităţile militare ale Chinei în apropierea Taiwanului. Schimbările climatice adaugă presiuni suplimentare, 2024 fiind cel mai călduros an înregistrat.
Ceasul Apocalipsei rămâne un semnal al fragilităţii umanităţii. Prin apropierea limbilor de miezul nopţii, oamenii de ştiinţă cer liderilor şi cetăţenilor să confrunte aceste ameninţări şi să găsească soluţii care să îndepărteze ceasul de miezul nopţii, pentru a asigura un viitor pentru umanitate.