Cum poate un candidat care obţine cele mai multe voturi să piardă alegerile?
Prin acest sistem este posibil ca un candidat care obţine cele mai multe voturi din partea publicului să nu fie câştigătorul. Acest lucru se datorează faptului că preşedintele nu este ales direct de către alegători, ci prin ceea ce este cunoscut sub numele de colegiu electoral.
Când americanii merg la urne la alegerile prezidenţiale, ei votează, de fapt, pentru un grup de oficiali care alcătuiesc colegiul electoral.
Cuvântul „colegiu” aici se referă pur şi simplu la un grup de oameni cu o sarcină comună. Aceşti oameni sunt alegători şi responsabilitatea lor este de a alege preşedintele şi vicepreşedintele.
Colegiul electoral se întruneşte la fiecare patru ani pentru a îndeplini această sarcină.
Numărul de alegători din fiecare stat este aproximativ în conformitate cu mărimea populaţiei sale. Fiecare stat primeşte un număr de alegători egal cu numărul de parlamentari pe care îi are în Congresul SUA (reprezentanţi în Cameră şi senatori).
California are cei mai mulţi electori - 55 - în timp ce o mână de state slab populate, cum ar fi Wyoming, Alaska şi Dakota de Nord au trei.
În total sunt 538 de electori.
Fiecare elector reprezintă un vot electoral, iar un candidat trebuie să obţină majoritatea voturilor: 270 sau mai mult pentru a câştiga alegerile.
Câştigătorul ia tot - "Winner takes all"
În general, statele acordă toate voturile colegiului electoral, candidatului care a câştigat votul popular din stat.
De exemplu, dacă democrata Kamala Harris câştigă 50,01% dintre voturile din California, i se acordă toate cele 55 de voturi pe care statul le are. În acest caz, Trump obţine zero voturi din statul respectiv, chiar dacă a fost votat de 49,99% din alegători. Exemplul se aplică şi invers.
Un candidat poate câştiga cu o diferenţă foarte mare (exemplu 80% la 20%) şi totuşi va obţine acelaşi număr de voturi electorale ca în cazul în care s-ar impune cu 51% la 49%.
Prin urmare, este posibil ca un candidat să devină preşedinte câştigând o serie de state importante, în ciuda faptului că are mai puţine voturi în toată ţara.
Există doar două state (Maine şi Nebraska) care îşi împart voturile colegiului electoral în funcţie de proporţia de voturi pe care le primeşte fiecare candidat.
Statele decisive - "Swing states"
Sistemul explicat mai sus este motivul pentru care candidaţii la preşedinţie îşi îndreaptă atenţia spre „swing states” - state în care votul ar putea merge în ambele sensuri - mai degrabă decât să încerce să câştige cât mai mulţi alegători posibil în toată ţara.
Este mai important să câştige mai multe state decât să obţină diferenţe mari. Fiecare stat pe care îl câştigă îi apropie de cele 270 de voturi ale colegiului electoral de care au nevoie pentru a obţine mandatul.
În Alegerile Prezidenţiale din 2024, statele decisive sunt considerate:
- Pennsylvania: 19 electori
- Carolina de Nord: 16 electori
- Georgia: 16 electori
- Michigan cu 15 electori
- Arizona: 11 electori
- Wisconsin: 10 electori
- Nevada: 6 electori
- Nebraska District 2: 1 elector
A pierdut un candidat votul popular, dar a devenit preşedinte?
S-a întâmplat de 5 ori în istoria SUA. De două ori în ultimele 5 scrutine electorale candidaţi care au avut mai puţine voturi din partea publicului decât rivalii lor au câştigat mandatul de preşedinte.
Candidaţii au obţinut cele mai multe voturi la nivel naţional, dar totuşi nu au reuşit să câştige suficiente state pentru a obţine cele 270 de voturi electorale.
În 2016, Donald Trump a avut cu aproape trei milioane de voturi mai puţin decât Hillary Clinton, dar a câştigat preşedinţia, deoarece colegiul electoral i-a acordat majoritatea.
În 2000, George W Bush a câştigat cu 271 de voturi electorale, deşi candidatul democrat Al Gore a câştigat votul popular cu mai mult de jumătate de milion de voturi.
Doar alţi trei preşedinţi au fost aleşi fără să câştige votul popular, toţi în secolul al XIX-lea: John Quincy Adams, Rutherford B Hayes şi Benjamin Harrison.
De ce a fost ales sistemul de vot prin electori?
Când se întocmea constituţia SUA în 1787, un vot popular naţional pentru alegerea unui preşedinte era practic imposibil din cauza dimensiunii ţării şi dificultăţilor de comunicare.
În acelaşi timp nu s-a dorit alegerea preşedintelui de parlamentarii din capitală.
Statele mai mici au favorizat sistemul, deoarece le-a dat mai multă putere decât votul popular pentru a decide preşedintele.
Colegiul electoral a fost, de asemenea, favorizat de statele din sud, unde sclavii alcătuiau o mare parte din populaţie. Chiar dacă sclavii nu puteau votata, ei au fost număraţi la recensământul SUA (ca trei cincimi dintr-o persoană). Deoarece numărul voturilor electorale a fost determinat de mărimea populaţiei unui stat, statele din sud au avut mai multă influenţă în alegerea preşedintelui decât le-ar fi dat un vot public direct, relatează BBC.
În secolul al XIX-lea acest sistem a menţinut un echilibru între dorinţele statelor din nord şi a celor din sud. După războiul civil şi cu precădere mai târziu în secolul al XX-le au apărut voci care au cerut renunţare la acest sistem de vot şi trecerea la cel bazat pe votul populaţiei. În total în ultimele două secole, au fost depuse peste 700 de propuneri în Congres pentru reformarea sau eliminarea Colegiului Electoral. Niciuna nu a devenit lege din cauza obstacolelor constituţionale.