„Care e Steaua?”, enigma care macină o țară întreagă, traversând deja generații. Se înscrie între alte mari întrebări universale complicate: „Cine l-a omorât pe Kennedy?”, „Cum s-au construit piramidele?” sau „De ce există dromaderii?”.
Tranșată în instanță, acolo unde s-a decis ca Gigi Becali să nu mai poată folosi numele Steaua și sigla vechii echipe, disputa pentru a se stabili care e continuatoare campioanei din ’86 e în aceste zile mai aprinsă ca niciodată. De la fani, la oameni de fotbal, toți se implică.
De la CCE, la jucăria lui Becali?
În vălmășagul argumentelor, în care „Steaua” din A și Steaua din B se sfâșie reciproc la TV, prin opiniile specialiștilor sau ale fostelor glorii, spectatorul de rând poate simți din ce în ce mai tare că „adevărata Steaua”, acel tăvălug care ridică groaza în adversari, coerent și spectaculos ca o tornadă, a murit. Există doar în amintirea celor care au iubit-o și care s-au sacrificat pentru culorile pe care le considerau sacre.
Ceea ce se întâmplă în prezent nu face cinste Stelei. De ce? Să le luăm pe rând, în ordinea ligilor în care joacă.
FCSB e campioană, joacă în Europa League, are cel mai bun lot și adună zeci de mii de fani la meciurile importante. Poate fi suficient să o considerăm adevărata Steaua? Da, dar ar trebui? Aici e îndoiala. Marea echipă a Stelei nu poate să se fi transformat azi în jucăria lui Gigi Becali, cel care din fața televizorului decide tactica, schimbările și își critică jucătorii weekend de weekend.
E contraintuitiv ca, din deținătoarea Cupei Campionilor Europeni, Steaua să fie la cheremul latifundiarului din Pipera, care joacă Football Manager în viața reală.
Și mai e un aspect de luat în calcul. Nicio glorie nu activează în club! Gigi Becali a avut grijă ca în ultimii ani să-i îndepărteze pe toți, chiar și pe Duckadam, cel mai mare nume care i-a rămas alături după începerea procesului. E și acesta unul dintre motivele pentru care mulți fani s-au dezis de club.
Comunismul nu a murit! Face miuțe pe banii publici
De partea cealaltă, ce se întâmplă la echipa din Liga 2 e complet anormal. Echipa lui Daniel Oprița joacă etapă de etapă fără vreo miză anume. Nu poate promova și e doar o distracție. Fotbaliștii sunt precum cei care se strâng în weekend să joace fotbal pe sintetic. Doar că sunt plătiți, și chiar bine, din bani publici. Nu se știe dacă vreodată vor avea vreo miză și drept de promovare. Probabil că nu, dacă nu se schimbă legea cu dedicație. E și acesta unul dintre motivele pentru care mulți fani s-au dezis de club.
Până atunci, „militarii” rămân în comunism. E greu să scapi de obiceiuri, chiar dacă se fac 35 de ani de la Revoluție! După 35 de ani de democrație și libertate de exprimare, CSA nu îți dă voie să spui ceva ce o supără! „Cum îndrăzniți să ne sfidați?!”. Și, din lipsă de ocupație, dă în judecată, pe bani publici, persoanele care nu consideră echipa lui Oprița ca fiind Steaua.
Cum poate Steaua să fie azi reprezentată de unii care nu te lasă să ai altă opinie decât ce vor ei și pare că tânjesc după comunism? Sigur, respectăm decizia judecătorilor și numim FCSB echipa lui Becali în cadrul oficial, dar oare nu avem voie să avem altă opinie?
Steaua, într-un fel, nu mai există
Din acest război fratricid, în care drumurile celor două echipe roș-albastre par separate pentru totdeauna, sentimentul este de disoluție a unui brand național. Din respect pentru cea mai mare performanță din fotbalul românesc la nivel de club, să rămânem cu FCSB și cu CSA, două cluburi apărute peste noapte, și să lăsăm Steaua să se odihnească.