Zie Diabate, 35 de ani, fostul fundaș stânga al lui Dinamo, rememoreză perioada petrecută în Ștefan cel Mare într-un interviu acordat în exclusivitate Gazetei Sporturilor. Ivorianul a îmbrăcat mai bine de trei ani tricoul roș-albilor și, la 12 ani de când a părăsit România pentru o mutare la Dijon, mărturisește că a rămas trup și suflet alăturii de „câinii roșii”.
Unul dintre cei mai apreciați străini din istoria recentă a lui Dinamo, Zie Diabate, 66 apariții în tricoul roș-albilor, plus altele de rodaj la „satelit”, și el printre protagoniștii „Minunii de la Liberec”, a făcut mai multe confesiuni inedite despre anii trăiți la București, provocările și oamenii de care-și amintește cu drag. „Părintele” Mircea Rednic fiind, bineînțeles, în fruntea listei de favoriți.
Diabate s-a despărțit de „câini” în intersezonul din 2012, când Dinamo sub Liviu Ciobotariu reușea să ierneze pe primul loc. Spunea la plecare, aluzie la viitoarea destinație, că „o să-mi sară muștarul dacă Dinamo nu ia titlul”, obiectiv ratat în cele din urmă de alb-roșii.
Fotbalistul de bandă stângă, longilin, bătăios, importat de Dinamo din Coasta de Fildeș în sezonul 2007-2008, și-a atins apogeul carierei la gruparea din Dijon, unde a bifat 14 apariții în Ligue 1.
A trecut și pe la două dintre forțele Belgiei, Standard Liege și Gent, iar ultimii ani ai carierei și i-a petrecut tot pe rit franțuzesc, în diviziile inferioare din Hexagon. La Foolad, Gazélec Ajaccio și, în fine, Pontarlier.
„Plănuiesc să devin antrenor”
La 35 de ani, împliniți în martie, cariera sa de jucător a ajuns la sfârșit. Ivorianul și-a conturat deja o strategie pentru următoarea etapă:
„În acest moment, mă concentrez pe proiectele mele viitoare, dar nu mai sunt jucător activ. Am rămas totuși la fel de pasionat de fotbal și plănuiesc să devin antrenor profesionist, vreau să transmit din experiența mea către jucătorii tineri”, ne-a spus fotbalistul născut în Coasta de Fildeș, care a bifat și o selecție în naționala „elefanților”.
23 aprilie 2008a fost data care a marcat debutul lui Diabate în prima ligă, într-un Dinamo - U Craiova 4-4
„Relația cu PCH a fost pasională” + Amintiri cu Borcea și Badea
Vorbește apoi despre anii petrecuți la Dinamo:
„Experiența mea la București a fost una plină de emoții, cu foarte multe momente intense. Am avut legături puternice cu clubul și această cultură pe care o are.
Cele mai frumoase amintiri de la Dinamo? Toate victoriile memorabile pe care le-am reușit acolo și momentele de camaraderie pe care le-am avut cu colegii de echipă.
Relația mea cu ultrașii, în special cu cei din Peluza Cătălin Hîldan, a fost respectuoasă și pasională, au oferit întotdeauna un sprijin incredibil pentru echipă.
Am avut relații bune cu Cristi Borcea și ceilalți conducători de la Dinamo, în special cu Borcea, care avea un simț al umorului unic! [O amintire amuzantă cu ei?] O poveste notabilă ar fi cea a unei discuții strategice cu Nicolae Badea😃”.
500.000 de euroa încasat Dinamo de la Dijon în schimbul lui Zie Diabate
„Liberec, cel mai bun meci al meu. Titlul pierdut în 2009, dificil de acceptat”
Întrebat despre cea mai dulce amintire de la Dinamo, Diabate n-a stat pe gânduri: „Cel mai bun meci al meu a fost la Liberec, un punct culminant al carierei, a fost o performanță memorabilă acolo!”.
Cât despre dezamăgirile acumulate aici, evocă un moment dureros pentru întreaga suflare dinamovistă: „Cel mai mare regret al meu în România are legătură cu sezonul 2008-2009, în care am pierdut titlul. Acesta rămâne un moment dificil de acceptat”.
S-a intersectat cu Niculescu, Dănciulescu, Niculae, N'Doye și alți grei, dar n-a avut probleme cu nimeni, s-a integrat în toate colectivitățile peste care a dat în Ștefan cel Mare: „Îmi amintesc de toate momentele când o glumă făcută de noi la antrenament lumina atmosfera înaintea unui meci important”, povestește Zie.
Încă o urmăresc pe Dinamo, știu și de retrogradare... Vorbesc și acum cu foști coechipieri și antrenori de la Dinamo, cu unii mai țin legătura prin intermediul Instagram.
- Zie Diabate, fost fundaș Dinamo
„M-am simțit în siguranță la București”
Țara, în ansamblul ei, i-a lăsat o impresie nemaipomenită ivorianului:
„În România, mi-au plăcut atât orașele, cât și zonele rurale în care am fost. Apreciez Capitala pentru dinamismul pe care-l are, mi-a plăcut Centrul Vechi al Bucureștiului, la fel cum mi-au plăcut și peisajele de la țară, au farmecul lor.
Mi-a plăcut să vizitez diverse locuri din Munții Carpați, dar și Marea Neagră.
În general, m-am simțit în siguranță la București, sincer să fiu. Nu m-am confruntat cu niciun fel de comportament [ostil], m-am simțit iubit de club, de colegii mei, de lideri, pe care vreau să-i salut cu această ocazie, de suporteri, de prietenii pe care i-am acumulat în afara terenului.
Sunt amintiri plăcute, care definesc experiența generală groazavă pe care am avut-o acolo”, a mai spus Diabate.
„Rednic a fost omul de bază!”
Ivorianul îi poartă și astăzi o recunoștință aparte lui Mircea Rednic, cel care l-a adus la Dinamo în 2007 și ulterior l-a luat cu el și în Belgia. Întrebat despre antrenorii care și-au pus amprenta asupra carierei sale, ivorianul a fost generos:
„Îmi este puțin greu să răspund, fiindcă toți antrenorii pe care i-am avut m-au ajutat să progresez. Nu pot să le spun decât «mulțumesc» pentru faptul că mi-au adus multe lucruri bune în carieră.
Dar Rednic a fost omul de bază, mi-a oferit sprijinul său necondiționat în fiecare etapă a dezvoltării mele. Aș dori să-i transmit mulțumiri speciale!”, a afirmat Zie Diabate.
La Dijon, m-am confruntat cu mulți jucători de calitate, iar cea mai uimitoare experiență din Franța a fost atmosfera de pe stadioane.
- Zie Diabate