Profesorul universitar doctor Paul Dragoș Aligică, expert în domeniul economiei și stabilit de 25 de ani la Washington, comentează, într-o postare publicată pe Facebook, decizia de suspendare a ajutoarelor externe de către Donald Trump, cu impact asupra mass-media independentă și ONG-urile din Europa Centrală.
Prof. univ. dr. Paul Dragoș Aligică a analizat, din punct de vedere semnificația deciziei de suspendare a ajutorului extern de către președintele SUA, Donald Trump, la 24 ianuarie, provoacă perturbări majore în sectoare precum mass-media independentă și ONG-urile din Europa Centrală și de Est (ECE), multe instituții căutând acum cu disperare surse alternative de finanțare, după cum arată o analiză a Central European Times, citată de G4Media.
Profesorul Paul Dragoș Aligică este doctor în Sociologie al Universității din București, doctor abilitat în Științe Administrative al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, doctor în Economie al Academiei de Studii Economice din București. De asemenea, deține un masterat în Filosofie politică și un doctorat în Științe Politice la Indiana University Bloomington, acolo unde a studiat cu Vincent Ostrom și Elinor Ostrom, prima femeie care a primit un Premiu Nobel pentru Economie. El a fost ales membru al Academiei Europei, Academia Europea, în anul 2023
„Existența Centralei de Propagandă este acum recunoscută public”
Paul Dragoș Aligică este de părere că acest moment reprezintă o rară răsturnare de situație.
„Așadar, în acest moment, este oficial ceea ce până ieri era considerat o teorie a conspirației sau un construct al războiului hibrid împotriva democrației, Occidentului și liberalismului:
Existența unei infrastructuri masive, care cuprinde operațiuni de propagandă sub acoperire mediatică și Oengista, structuri de îndoctrinare sub acoperire diversionistă și entități care funcționează ca agenți de măsuri active, se dovedește a fi confirmată în mod oficial. Existența Centralei de Propagandă este acum recunoscută public.
Ce rămâne de spus în acest moment?!
În primul rând este nevoie de reținere și echilibru. Analiza lucidă trebuie să domine. Reacțiile viscerale nu ajută cred prea mult.
Apoi: Este nevoie cu prioritate de o regândire și o reinterpretare a tot ceea ce s-a întâmplat și a fost promovat prin această structură și prin agenții ei în toți acești ani. Din punct de vedere al evaluărilor cu privire la evoluțiile climatului de idei și politic din România, din ultimii ani, este esențial.
Aceasta este o necesitate elementară atât din perspectiva asanării și clarificării spațiului public din România, cât și din perspectiva istoriografiei contemporane și conștiinței istorice. Tot ceea ce s-a întâmplat în acești ani în România este de neînțeles în afara unei analize foarte serioase a modului în care centrala de propagandă și agenții săi au structurat, manipulat și distorsionat dezbaterile publice, percepțiile colective, precum și agenda politică și strategică a României”, scrie Paul Dragoș Aligică.
„Care erau mecanismele de coordonare?”
„Ceea ce am spus mai sus NU este formulat pe un ton acuzator sau demascator. Este pur și simplu o realitate factuală și istorică.
Am trăit cu toții sub presiunea constantă exercitată asupra discursului public și asupra vocilor mediatice, intelectuale și academice de către o megastructură de propagandă, influență și măsuri active, care a desfășurat un program sistematic, finanțat la cel mai înalt nivel posibil și susținut de resurse instituționale imense, cu o autoritate masivă și discreționară.
Acesta este un fapt, o realitate sociologică, ideologică și intelectuală. Acesta este realitatea. Domul de fier al propagandei și îndoctrinării. Înainte de a judeca dacă acest fenomen a avut efecte benefice sau nocive, trebuie mai întâi să îl înțelegem ca fenomen sociologic și istoric în sine.
Cu siguranță, fiecare dintre noi avem propriile noastre înclinații și prejudecăți în ceea ce privește modul în care a funcționat această structură. Evident, cei care au fost țintele acestor structuri sunt înclinați să aibă o viziune negativă asupra întregului fenomen.
Dar nu aceasta este problema esențială aici. Problema fundamentală este să înțelegem, într-o manieră detașată și neutră, ca oameni de științe sociale, ce s-a întâmplat în realitate.
Cum a fost structurată această rețea? Care erau sursele sale de finanțare și resursele sale instituționale, logistice și financiare? Care erau interfețele dintre structurile internaționale și cele naționale? Care erau mecanismele de coordonare?
Cum se leagă toate acestea de funcționarea sistemelor democratice și de democratizare? Cum se mai pune problema liberalismului și a difuziunii ideilor liberale? Cum înțelegem acum difuziunea ideologiilor politice și a practicilor politice în noul context instituțional devoalat de aceste evoluții?
În ce măsură și prin ce mijloace a influențat Centrala de Propagandă procesul democratic și dinamica politică din România? A influențat în bine sau în rău? A susținut democrația sau nu? În ce măsură este responsabilă de actuala criză a democrației în România?
Cum a afectat selecția adversă în jurnalism și comentariatul public viabilitatea unor inițiative independente și standardele profesionale ale presei? Care a fost impactul ideologic al Centralei de Propagandă asupra difuziunii ideilor liberale și a conceptului de liberalism în Europa de Est?
Cum s-au interconectat structurile internaționale și naționale în cadrul acestei rețele și ce implicații au avut aceste conexiuni asupra suveranității politice și culturale? Ce implicații are dezvăluirea și recunoașterea oficială a existenței Centralei de Propagandă asupra cercetării sociale și asupra paradigmelor dominante din științele politice?”, sunt întrebările lansate de Paul Dragoș Aligică.
„Altfel spus, avem în față un vast program de cercetare socială asupra unei structuri instituționale complexe, cu ramificații politologice și sociologice imense. Ne aflăm într-un moment crucial pentru cercetarea socială: un moment în care un construct abstract, considerat până ieri marginal și conspiraționist, iese brusc la suprafață ca o realitate incontestabilă, recunoscută public și unanim acceptată.
Aceasta este o provocare și o oportunitate imensă pentru cercetătorii din științele sociale și politice. Din nou, Europa de Est – după experimentul comunist și experimentul tranziției – oferă cercetătorilor un nou laborator viu pentru studierea unui fenomen social cu implicații profunde asupra înțelegerii sistemelor de guvernanță, dar și asupra ideologiilor, propagandei și mecanismelor de influență și îndoctrinare.
Momentan, însă, ar trebui să ne tragem sufletul. Rareori în istorie se întâmplă ca o entitate considerată ieri ficțiune propagandistică să apară brusc, peste noapte la lumină, asemenea unui submarin ieșind la suprafață, și să fie recunoscută formal și oficial chiar de către cei care i-au fost asociați.
Rareori se întâmplă o răsturnare mai spectaculoasă de perspectivă sociologică și politologică precum cea la care suntem martori acum sub atâtea dimensiuni și aspecte. Pentru cei specializați în politologie și științe sociale dar și pentru publicul larg este un moment fascinant, ce se cere contemplat și savurat ca atare…”, scrie profesorul universitar.
„Selecția adversă petrecută în jurnalism și comentariatul public devine, dintr-o dată, mai inteligibilă”
„Să absorbim șocul: ideea că investigațiile jurnalistice, jurnalismul de investigație, au fost susținute «independent» de o rețea și o structură coordonată la nivel continental este bulversantă.
Așadar, nu este un accident că, după prăbușirea generală a jurnalismului clasic în fața revoluției tehnologice, reconstrucția sub acoperire jurnalistică a unor pseudo-entități mediatice a fost realizată în jurul unor «jurnaliști de investigație» ușor convertibili în agenți de măsuri active. Selecția adversă petrecută în jurnalism și comentariatul public devine, dintr-o dată, mai inteligibilă.
Devine acum clar și pentru publicul larg că orice alte încercări de a coagula platforme mediatice bazate pe jurnalism standard, neutru, de știri, pe jurnalism cultural sau pe platforme intelectuale pur și simplu nu au putut prinde niciodată, an după an, în acest peisaj setat de la bun început într-o manieră asimetrică, în defavoarea a tot ceea ce ar fi putut ridică probleme sau devia de la linia și structura dictată de Centrală de Propagandă.
Misterul viabilității constante a unor inițiative și al eșecului sistematic al altui tip de inițiativă devine acum evident pentru toată lumea”, a conchis Paul Dragoș Aligică, în mesajul publicat pe Facebook.
Citiți și:
Paul Dragoș Aligică despre prezența României la WASHINGTON: Interesul național trece dincolo de partipriuri politice sau subiective de acasă
Atmosfera din Washington înaintea învestirii lui TRUMP, dezvăluită de Paul Dragoș Aligică: ”Totul e mai mult sau mai puțin «business as usual»”