În cazul unui divorț, nu doar copiii și bunurile materiale sunt motive de discordie, ci chiar și animalele de companie pot deveni un subiect de ceartă. Sunt situații în care cei doi soți ajung chiar și în instanță.
Avocații spun că în lege nu este reglementată o astfel de situație. Totuși, în cele mai multe cazuri patrupedele sunt considerate bunuri, mai ales atunci când pot fi valorificate economic.
Anul trecut, conform statisticilor – la fiecare 7 minute – un cuplu din România s-a despărțit. Printre ele sunt și perechi care au deținut în comun un animal de companie, iar o astfel de separare este cu atât mai complexă și provocatoare.
Când fiecare partener își dorește ca el să fie cel care rămâne cu prietenul necuvântător. Unele situații ajung să fie tranșate în instanță.
„A achiziționat o pisicuță mică de la o felisă, iar ulterior, la nici măcar un an distanță înainte de căsătorie, dar în stare de logodnă, au ales să se despartă. Logodnica, pentru că aveau deja un act, să spunem așa, oficializat, a solicitat ca pisicuța să rămână la ea. În actele de partaj, exact acest lucru s-a specificat că pisica, înregistrată cu serie, avea și pedigree printre altele, rămâne în patrimoniul reclamantei, respectiv al doamnei”, a precizat avocatul Adrian Cuculis pentru Prima TV.
Totuși, în România nu este specificat clar în lege ce se întâmplă cu animalele în caz de divorț.
„Animalele, în accepțiunea codului civil și legislației din România, sunt bunuri. Trebuie să ne gândim că multe dintre ele pot fi adevărate valori economice. Spre exemplu, un cal de rasă care poate să ajungă la 50.000 euro sau un animal de companie de rasă care a câștigat și niște concursuri internaționale”, a mai spus avocatul.
Unii români consideră că animalul de companie ar trebui să rămână la partenerul de care este mai atașat, dar sunt și situații tragice când, după despărțire, animalele de companie sunt abandonate.
„Este foarte important să se hotărască cine are cea mai mare răspundere, cine poate să meargă cel mai des cu el la medic, cine este dispus să aibă grijă de el. (…) Cel care este pe microcipul animalului este proprietarul de drept. Dânsul are răspundere legală asupra animalului și poate fi tras la răspundere”, a declarat Ada Ionescu – medic veterinar.
Mulți dintre românii care au un animal de companie se consideră părinții patrupezilor. Astfel, în momentul divorțului le este greu să renunțe la acesta. Pe de altă parte, și necuvântătorul are de suferit, deoarece el nu poate înțelege ce se întâmplă.
„În cazul în care vor schimba mediul, sigur că vor fi afectate, pentru că schimbarea, de obicei, aduce o stare de neliniște și anxietate. Și în cazul animalelor, celălalt partener care va rămâne fără animalul de companie, dacă este atașat de acel animal, va simți o dublă pierdere pentru că își va pierde relația, dar va pierde și acea afecțiune necondiționată pe care ți-o de un animal”, a notat Keren Rosner – psiholog.
Dacă în majoritatea țărilor nu există o lege în acest sens, în Franța și în Spania este introdusă custodia alternativă pentru animalele de companie, în caz de divorț.
FOTO – Captură video: Prima TV