Născut la 24 septembrie 1858, în New York, într-o familie înstărită, William Phelps Eno a fost om de afaceri și o figură de pionierat în domeniul siguranței și reglementării traficului.
Este adesea numit „părintele siguranței în trafic”, și asta în ciuda faptului că nu a învățat niciodată să conducă el însuși o mașină. William Phelps Eno este creditat cu crearea multor aspecte fundamentale ale controlului modern al traficului, inclusiv semnul „stop” (primul semn STOP a fost proiectat în Detroit în 1915), trecerea de pietoni „zebră”, sensul giratoriu, strada cu sens unic, stația de taxi și calea pietonală de siguranță.
Eno a urmat cursurile Universității Yale, dar nu a absolvit, intrând, în schimb, în lumea afacerilor și lucrând în diverse funcții în cadrul companiei maritim a familiei sale.
Interesul lui Eno pentru siguranța rutieră a început odată cu experimentarea unui ambuteiaj cauzat de căruțele trase de cai în New York City, acest incident determinându-l să-și dorească să vină cu îmbunătățiri pentru sistemele de transport urban. Ceea ce a și făcut o viață întreagă.
Acest prim blocaj în trafic va rămâne mereu în memoria mea. Erau doar o duzină de cai și trăsuri implicate și tot ce era nevoie era puțină ordine pentru a menține traficul în mișcare. Dar nimeni nu știa exact ce să facă; nici șoferii, nici poliția nu știau nimic despre controlul traficului. (William Phelps Eno)
În 1900, Eno a publicat un articol în care pleda pentru reforma traficului, fapt care, în 1903, a dus la crearea primului cod de circulație urbană din lume. Inovațiile sale au inclus introducerea regulamentelor de circulație, a indicatoarelor de oprire, a trecerilor pentru pietoni, a străzilor cu sens unic, a stațiilor de taxi și a sistemelor de circulație rotative (sensurile giratorii), viteza maximă permisivă, și inclusiv reguli care să modifice comportamentul șoferilor și al pietonilor, toate acestea cu scopul de a reduce accidentele și de a îmbunătăți fluxul de trafic.
Codul de circulație urbană din 1903 este considerat un precursor al legislației moderne privind traficul rutier deoarece a pus bazele pentru dezvoltarea ulterioară a normelor internaționale care guvernează astăzi circulația pe drumurile publice.
Una dintre cele mai notabile contribuții ale lui Eno a fost dezvoltarea și promovarea rotativ, cunoscute și sub denumirea de sensuri giratorii, care au fost implementate cu succes în diverse locații din întreaga lume, prima dată în New York, apoi în Londra și la Paris, el fiind cel care a proiectat modelul de trafic circular care se rotește în jurul Arcului de Triumf până în prezent. Studiile au arătat că giratoriile pot reduce numărul accidentelor grave cu până la 40% comparativ cu intersecțiile tradiționale, permit o circulație continuă a vehiculelor, ceea ce ajută la reducerea congestiei, prin reducerea vitezei vehiculelor la intrarea în giratoriu, creându-se un mediu mai sigur pentru pietoni. Și chiar dacă Eno a creat primele reguli de circulație cu mulți ani înainte de inventarea automobilului, perspicacitatea și perseverența sa au contribuit la asigurarea ordinii atunci când a fost nevoie și au pregătit terenul pentru siguranța pe șosea în era automobilului.
Eno, prin regulile sale de circulație, dorea să se asigure că vor fi bine înțelese atât de polițiști, cât și de șoferi, insistând asupra faptului ca ele să fie afișate public. De asemenea, Eno a propus ca poliția să aibă o persoană care să gestioneze traficul stradal, să înregistreze informații despre accidente și, de asemenea, să existe un department în cadrul căruia să se dea examene în urma cărora șoferii pot primi, sau nu, premise de conducere.
În 1921, William Phels Eno a înființat Fundația Eno pentru , care a evoluat ulterior în Centrul Eno pentru transporturi – un grup de reflecție dedicat îmbunătățirii politicii și conducerii în domeniul transporturilor. De-a lungul vieții, Eno a primit numeroase distincții pentru activitatea sa, inclusiv distincția Crucea Legiunii de Onoare din partea guvernului francez.
De asemenea, în 1900, William Phelps Eno a publicat un pamflet intitulat „Strada americană”, în care își expunea viziunea pentru niște străzi mai sigure și o mai bună planificare urbană. A pledat pentru separarea traficului pietonal de cel auto, ceva revoluționar la acea vreme. Inițial, ideile lui Eno au fost în mare parte ignorate, dar au câștigat teren pe măsură ce orașele au început să se confrunte cu creșterea traficului auto.
Eno a fost consilier pe probleme de transport pentru diverse municipalități din Statele Unite. Activitatea sa a influențat politicile care au acordat prioritate siguranței pietonilor și fluidizării eficiente a traficului. Datorită lui Eno, au fost create zone de traversare mai sigure, inclusiv marcaje clare pe drumuri și s-au implementat programe de educație publică pentru conștientizarea riscurilor la care se expun pietonii. A colaborat cu agențiile locale pentru a evalua infrastructura existentă și a propune îmbunătățiri, a venit cu soluții tehnologice, cum ar fi semaforizarea, a promovat transportul public ca alternativă viabilă la utilizarea mașinilor personale, a oferit consultanță în dezvoltarea unor reglementări care să sprijine atât siguranța pietonilor cât și eficiența circulației, a participat deseori forumuri și conferințe având ca teme de discuție cele mai bune practici în domeniul transportului.
William Phelps Eno a încetat din viață la 3 iunie 1945, la 87 de ani, însă moștenirea sa continuă prin practicile moderne de gestionare a traficului, care acordă prioritate siguranței tuturor participanților în trafic – conducători auto, bicicliști și pietoni deopotrivă. Principiile pe care le-a susținut Eno sunt în prezent elemente fundamentale ale planificării urbane la nivel mondial.
Surse:
https://enotrans.org/the-life-of-eno/
https://www.sheristaak.com/traffic-rules-a-history-lesson-in-creativity-and-persistence/