Ioana de Castilia, cunoscută în istorie sub numele de Ioana cea Nebună, a venit pe lume la 6 noiembrie 1479, în orașul Toledo, Spania. Fiică a regilor catolici, Isabela I a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon, Juana a fost al treilea copil supraviețuitor al cuplului regal. Educația sa a fost una deosebită pentru acea perioadă, fiind instruită în diverse domenii, precum limbi străine (franceză și latină) și muzică, dovedind o inteligență remarcabilă încă din tinerețe.
La vârsta de 17 ani, Juana s-a căsătorit cu Filip de Flandra (Filip cel Frumos) într-o uniune motivată politic (dar care s-a dovedit apoi a fi una pasională, cel puțin din partea Ioanei), menită să consolideze alianțele dintre familiile Habsburg și Trastámara, în urma acestei căsătorii născându-se șase copii care au ajuns cu toții să dețină o putere semnificativă în întreaga Europă. (Eleanor, 1498, a fost regină a Portugaliei. După ce s-a căsătorit a doua oară și a devenit regină a Franței. Carol, 1500, a fost devenit Împăratul Carol I al Spaniei și V al Germaniei. Isabella, 1501, a fost Regină a Danemarcei. Ferdinand, 1503, Împărat al Germaniei. Maria, 1505, Regină a Ungariei și a Boemiei și Caterina, 1507, Regină și regentă a Portugaliei).
Tragedia a lovit familia Ioanei când fratele ei mai mare, Juan, a murit în 1497, urmat de sora ei, Isabella, în 1498, aceste decese făcând-o pe a Castiliei și Aragonului. În noiembrie 1504, după moartea mamei sale – fapt care a marcat-o profund pe Juana – aceasta a devenit regină regentă a Castiliei, în timp ce Filip a devenit rege consort. Și de aici au venit problemele care au schimbat definitiv viața Juanei. În ciuda faptului că era regină, domnia i-a fost marcată încă de la început de probleme, dezechilibrul mental devenind evident în 1502, când a fost acuzată de o gelozie extremă față de soțul ei, Filip cel Frumos. Dar această gelozie nu era nefondată, pentru că Filip avea o reputație bine stabilită de bărbat infidel. Zvonurile despre nebunia Juanei au circulat deseori la curte. Se spunea că, după nașterea celui de-al patrulea copil, Juana a atacat cu o foarfecă o presupusă amantă a soțului său. În epoca modernă incipientă, problemele de ale regilor erau adesea folosite ca pretext pentru a-i detrona. De asemenea, scrierile indică faptul că Filip nu doar că o înșela pe Juana, ci și o controla prin pedepse fizice și psihice. Totuși, unele relatări sugerează că instabilitatea ei emoțională ar fi avut rădăcini în presiunile familiale și în peisajul politic al vremii, având în vedere că Juana a fost crescută într-un mediu regal în care așteptările erau mari, iar relațiile personale erau adesea eclipsate de alianțele politice.
Moartea mamei sale în 1504 a marcat un punct de cotitură semnificativ pentru Juana. În urma acestei pierderi, s-a întors în Castilia cu Filip, unde a revendicat regența împotriva tatălui ei, al II-lea de Aragon, doi ani mai târziu murind și Filip, la 25 septembrie 1506. Cu toate infidelitățile soțului, Juana îl iubise profund pe Filip, unele documente istorice indicând faptul că la moartea lui, ar fi refuzat să se despartă de trupul îmbălsămat al acestuia, de aici perpetuându-se și mai mult ideea unei instabilități emoționale a Juanei ceea ce a dus la creșterea îngrijorărilor cu privire la capacitatea sa de a guverna eficient. Totuși, trebuie menționat faptul că inclusiv în acele timpuri nu era neobișnuit ca văduvele să stea lângă cadavrele soților lor până când aceștia erau îngropați, însă cum imaginea de femeie cu probleme psihice a Ioanei deja se perpetuase, dorința ei de a îmbrățișa și săruta cadavrul lui Philip săptămâni întregi după moartea lui a fost considerată un gest nebunesc, când probabil era vorba de o manifestare sinceră de durere a pierderii celui pe care-l iubise.
În 1509, Ioana a fost închisă în mănăstirea regală Santa Clara din Tordesillas, la ordinele tatălui său, care a domnit ca regent până la moartea acestuia în 1516. Pentru tot restul vieții (încă aproape 45 de ani), Ioana a trăit doar într-o cameră mică și neavând contact cu lumea extrerioară decât sporadic, deteriorându-se încet, dar sigur, fizic și mental. Se spune că adesea vorbea despre soțul ei decedat și că își exprima dorința de libertate, însă autoritățile nu au luat niciodată în considerare eliberarea ei, declarând-o o amenințare pentru stabilitatea monarhiei spaniole.
În Vinerea Mare, la 12 aprilie 1555, Ioana I de Castilla – regină nominală a Castiliei din 1504 și regină a Aragonului din 1516 până în 1555 – s-a stins din viață la vârsta de 75 de ani. Trupul i-a fost depus în biserica Mănăstirii Regale Santa Clara, după care a fost mutat în Granada, în 1574, acolo unde rămășițele sale pământești se odihnesc împreună cu cele ale soțului.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Joan-queen-of-Castile-and-Aragon
https://www.dailyartmagazine.com/joanna-of-castile/