Arheologii au descoperit dovezi ale unui sacrificiu uman unic, implicând membri ai aceleiași familii din cultura antică andină Moche. Această descoperire despre adolescenții peruvieni antici oferă perspective noi asupra lumii sociale, a obiceiurilor, practicilor funerare și a importanței legăturilor de rudenie în această societate.
Cultura Moche, care a prosperat între anii 300 și 950 e.n. pe coasta de nord a Peru, era cunoscută pentru complexele urbane sofisticate, templele asemănătoare unor piramide (numite „huacas”), rețelele de irigație și arta ceramică și metalurgică elaborată. Societatea lor avea o structură complexă, bazată pe o ierarhie socială condusă de elite politice și religioase care, în cadrul ritualurilor, întruchipau zeități.
Deși Moche nu au lăsat în urmă texte scrise, există suficiente dovezi arheologice și iconografice care sugerează că făceau parte din ritualurile lor religioase.
Adolescenții peruvieni antici din mormântul Señorei de Cao
În 2005, arheologii au descoperit un grup funerar format din șase persoane în patru morminte, la Huaca Cao Viejo. Printre acestea se afla o femeie de rang înalt, numită „Señora de Cao”, trei bărbați și doi adolescenți. par să fi fost strangulați cu frânghii.
„Mormântul Señorei de Cao este cel mai bine conservat mormânt al unei elite găsit până acum în Peru. Conform principiului arheologic conform căruia energia investită în construirea mormântului și a ofrandelor indică rangul social, Señora avea cel mai înalt statut dintre toți cei îngropați acolo, deși și celelalte morminte erau asociate cu persoane de rang înalt”, au scris autorii studiului.
Mult timp s-a presupus că grupul funerar îi aparținea unei familii, dar că cei doi adolescenți sacrificați nu făceau parte din aceasta. Cu toate acestea, o analiză genetică recentă a demonstrat contrariul: cei șase erau rude apropiate, subliniază IFL Science.
Descoperirile genetice și semnificația lor
sugerează că doi dintre bărbați erau frații Señorei de Cao, iar cel de-al treilea, decedat cu aproximativ 40 de ani mai devreme, era probabil bunicul ei. Mai surprinzător, unul dintre adolescenți era fiul unuia dintre frații Señorei, iar celălalt era nepoata acesteia.
„Rezultatele indică faptul că cele șase persoane erau strâns înrudite din punct de vedere biologic”, a explicat echipa de cercetare.
Încă nu se știe dacă adolescenții sacrificați au participat voluntar sau dacă au fost forțați. Cu toate acestea, descoperirea sugerează că băiatul a fost sacrificat chiar de propriul tată.
„Există alte contexte funerare de rang înalt asociate cu Moche unde sacrificiul prin strangulare a fost postulat. Se crede că acesta era un mod mai privat și mai demn de ucidere ritualică, rezervat probabil persoanelor de rang social, religios sau spiritual înalt”, a declarat coautorul studiului Fehren-Schmitz.
Arta Moche descrie femeile în roluri specifice, precum preotese sau zeițe, iar relatările spaniole timpurii atestă autoritatea lor pe coasta de nord a Peru. Señora de Cao este un exemplu clar al acestui statut, fiind anterioară altor cazuri cunoscute.
Deși cultura Moche nu era singura civilizație antică din regiunea Anzilor, acest exemplu oferă o privire detaliată asupra relațiilor complexe și a ritualurilor acestei societăți. Deși macabră, descoperirea aduce lumină asupra unei practici unice și subliniază importanța înțelegerii legăturilor de familie în contextul ritualurilor și al ierarhiei sociale.
Studiul a fost publicat în jurnalul PNAS.