Deși există soluții pentru tratarea lor, tulburările alimentare rămân de multe ori nediagnosticate. Psihoterapia are o importanță deosebită în tratamentul acestor condiții medicale, însă poate fi necesară implicarea mai multor specialiști din domeniul sănătății pentru a obține succesul terapeutic.
Descoperă de câte tipuri pot fi tulburările de alimentație și cum se manifestă acestea.
Ce sunt tulburările alimentare
Tulburările de comportament alimentar sunt un grup de condiții psihologice asociate cu dezvoltarea unor obiceiuri nesănătoase de alimentație, persistente și severe. Acestea pot fi legate de o imagine corporală alterată, care determină alegeri alimentare extrem de dezechilibrate, sau de o obsesie față de alimente, descrie Healthline.
Tulburările alimentare sunt asociate cu o serie de emoții și gânduri. Ele implică o preocupare excesivă cu privire la formele corpului și greutatea corporală, precum și anxietate legată de consecințele consumului anumitor alimente. Astfel, pacienții pot restricționa grupe întregi de alimente, pot consuma alimente în mod compulsiv sau pot avea un comportament purgativ – își provoacă vărsături, își administrează laxative sau fac sport excesiv.
În cazuri severe, tulburările alimentare produc consecințe grave asupra sănătății, iar lăsate netratate, pot provoca inclusiv decesul pacientului, potrivit Mayo Clinic.
Spre exemplu, statisticile arată că în SUA, în fiecare an, 10.200 de decese sunt cauzate de o tulburare de alimentație (un deces la fiecare 52 de minute), potrivit National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders. Anorexia nervoasă are rata cea mai ridicată de mortalitate. Dintre toate bolile mintale, aceasta are a doua cea mai mare rată brută de mortalitate.
Din păcate, numeroase cazuri rămân nediagnosticate și netratate. Numeroși pacienți neagă existența unei astfel de probleme sau prezintă anxietate în legătură cu modificarea stilului de viață, arată American Psychiatric Association.
Recunoașterea semnelor și simptomelor acestor tulburări este primul pas pentru a beneficia de tratament. Tratarea lor are ca rezultat recuperarea sănătății psihoemoționale, fizice și calității vieții.
Tipuri de tulburări alimentare
Există numeroase tipuri de tulburări alimentare descrise în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale Ediția 5 (DSM-5), utilizat de specialiști pentru diagnosticarea afecțiunilor de sănătate mintală.
Anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă este cea mai cunoscută dintre tulburările de comportament alimentar. Aceasta este caracterizată de diete foarte restrictive, post alimentar prelungit sau refuzul de a mânca, frica de a se îngrășa, monitorizarea constantă a greutății, sport excesiv și o imagine de sine distorsionată, relatează Healthline.
Pacientul se percepe ca fiind supraponderal, chiar dacă în realitate este subnutrit. Totuși, există și forma atipică de anorexie nervoasă, în care pacientul prezintă o greutate corporală normală. De asemenea, unii pacienți pot prezenta episoade de mâncat compulsiv, alături comportamente compensatorii (cum ar fi administrare de laxative).
Bulimia nervoasă
Bulimia nervoasă este definită de episoade regulate de mâncat compulsiv (cantități mari de mâncare consumată într-un timp scurt), urmată de comportamente compensatorii, care au ca scop prevenirea creșterii în greutate și ameliorarea disconfortului digestiv – administrarea de laxative, diuretice, provocarea vărsăturilor, post alimentar prelungit, exerciții fizice excesive.
Pacienții cu bulimie nervoasă pot avea greutate normală, pot fi subnutriți, supraponderali sau chiar obezi, potrivit American Psychiatric Association.
Există și un alt tip de tulburare alimentară similară, caracterizată de un comportament purgativ (laxative, provocarea vărsăturilor), dar care nu se asociază cu mâncatul compulsiv.
Mâncatul compulsiv (binge eating)
Potrivit surselor menționate, mâncatul compulsiv este definit de episoade frecvente de supraalimentare, în lipsa foamei și în secret – consumul unei cantități mari de mâncare într-un interval de timp scurt. Pacienții își pierd controlul, consumând alimente până la senzația inconfortabilă de „preaplin”. De asemenea, fac adesea alegeri alimentare nesănătoase.
În urma acestor episoade, pacientul se confruntă cu sentimente de rușine, vinovăție sau chiar dezgust față de sine. Totuși, spre deosebire de bulimia nervoasă, mâncatul compulsiv nu este caracterizat de comportamente compensatorii, cum ar fi utilizarea de laxative sau provocarea vărsăturilor
Mâncatul pe fond emoțional
Deși este similar cu mâncatul compulsiv descris anterior, mâncatul pe fond emoțional este considerat o tulburare alimentară diferită. Aceasta este definită de supraalimentarea cauzată de emoțiile puternice negative, cum ar fi stresul excesiv sau tristețea, prezintă Mahé Arexis și colaboratorii în studiul „A scoping review of emotion regulation and inhibition in emotional eating and binge-eating disorder: what about a continuum?”. Incapacitatea de a le gestiona face ca pacientul să caute alinare în mâncare.
Tulburarea de aport alimentar de tip restrictiv/evitant (ARFID)
ARFID este frecvent întâlnită în rândul copiilor, însă este prezentă și la adult. Presupune restricționarea unor alimente pe baza caracteristicilor (textură, culoare, miros), lipsa apetitului, aversiunea extremă față de alimente, îngrijorări cu privire la consecințele consumului unor alimente (cum ar fi frica de reacții alergice, constipație, înec).
Toate acestea se asociază cu incapacitatea de a furniza organismului necesarul zilnic de nutrienți, ceea ce poate cauza tulburări de creștere și dezvoltare în copilărie.
Sindromul mâncatului nocturn
Mâncatul nocturn presupune treziri frecvente pe timpul nopții cu scopul de a consuma alimente, tulburarea fiind asociată cu insomnie, descrie Cleveland Clinic. Aceasta se manifestă prin lipsa controlului asupra poftelor alimentare pe timpul nopții și cu un apetit scăzut pe timpul zilei.
În general, pacienții nu optează pentru mese complete, ci pentru gustări frecvente, nesănătoase – alimente dense caloric și nenutritive, bogate în grăsimi și zahăr (așa-numitele „ronțăieli”). Astfel, tulburarea crește riscul de câștig ponderal.
Sindromul de ruminație
Ruminația presupune regurgitarea voluntară a alimentelor după masă, urmată de remestecarea și înghițirea acestora sau scuiparea lor. Tulburarea este mai comună în rândul pacienților cu dizabilități intelectuale.
Pica
Această tulburare este definită de consumul unor lucruri necomestibile, fără valoare nutritivă, cum ar fi hârtie, săpun, pământ, cretă, cărbune, detergent. Se asociază cu un risc ridicat de toxicitate, otrăvire și ocluzie intestinală (blocaj în intestin), potrivit American Psychiatric Association.
Ortorexia
Deși nu este încă definită oficial în manualul pentru diagnostic DSM-5, ortorexia este o problemă controversată și de actualitate, care stârnește tot mai mult interes în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății. Aceasta se poate asocia cu o serie de complicații severe.
Ortorexia face referire la obsesia de a mânca sănătos și poate determina restricționarea inutilă a unor grupe alimentare sau a unor alimente, pe motiv că acestea nu sunt sănătoase, de calitate sau „pure”, descrie Eating Disorders Victoria.
Alegerile alimentare nu au la bază, însă, dovezi științifice, ci doar părerea personală cu privire la ceea ce înseamnă o dietă echilibrată. Această tulburare este din ce în ce mai frecventă, din cauza dezinformării în mediul online și a confuziei cu privire la nutriție.
Astfel, fără să-și dea seama, acești pacienți dezvoltă, de fapt, un comportament alimentar dezechilibrat, care se poate asocia cu deficiențe nutriționale severe.
Care sunt soluțiile pentru tulburările alimentare
În funcție de tipul de tulburare alimentară prezentă, complicațiile variază și pot fi grave. Acestea pot include malnutriție severă, problemele de greutate (subnutriție, obezitate), risc de boli cardiovasculare, aritmii, diabet zaharat tip 2, infertilitate, osteoporoză, insuficiență multiplă de organ, leziuni esofagiene și deces.
De asemenea, tulburările de alimentație se asociază cu stări psiho-emoționale alterate, gânduri suicidare, depresie și anxietate, care interferă cu activitățile de zi cu zi, afectând viața profesională și relațiile cu cei din jur.
Există soluții pentru tratamentul tuturor tulburărilor menționate, fiind adesea necesară o abordare multidisciplinară, care să includă psihoterapeutul, psihiatrul, dieteticianul autorizat și alți specialiști din domeniul sănătății.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală reprezintă un element crucial al schemei terapeutice în tulburările de comportament alimentar. De asemenea, medicul poate prescrie medicamente, dacă sunt prezente și alte tulburări de sănătate mintală (cum ar fi depresia). Consilierea nutrițională este esențială pentru îmbunătățirea alegerilor alimentare, optimizarea greutății și dobândirea unor informații corecte cu privire la nutriția echilibrată.
Cum știi că suferi de o tulburare de comportament alimentar și este momentul să ceri ajutor de specialitate:
-
Preocupare excesivă cu privire la alimente, diete, calorii, grăsimi, grame de mâncare;
-
Refuzul de a consuma anumite alimente;
-
Fluctuații de greutate;
-
Alimentație restrictivă, alegerea exclusivă a anumitor grupe de alimente sau adoptarea frecventă a „curelor de slăbire”;
-
Preocupare exagerată în legătură cu scăderea în greutate, formele corpului, greutatea și imaginea de sine – manifestată prin verificarea regulată a aspectului în oglindă și prin cântărire constantă;
-
Schimbări bruște de dispoziție;
-
Consumul unor porții de mâncare mult prea mici;
-
Săritul peste mese;
-
Senzația de disconfort în timp ce iei masa împreună cu alte persoane;
-
Alte semne și simptome specifice unor tulburări alimentare, cum ar fi comportamentul purgativ (administrarea de diuretice, laxative, provocarea vărsăturilor).
Poți apela la un nutriționist-dietetician autorizat, chiar dacă nu prezinți aceste semne și simptome. Educația nutrițională și îmbunătățirea relației cu mâncarea pot ajuta la prevenirea acestor tulburări.
Prin urmare, tulburările alimentare pot fi de multe tipuri și afectează sănătatea în nenumărate moduri. Cere cu încredere ajutorul unui psihoterapeut, dacă te confrunți cu o stimă de sine scăzută sau cu o imagine corporală alterată, înainte ca aceste sentimente să preia controlul și să cauzeze tulburări de alimentație.