Marcel Ciolacu: ”Există informația că nu a existat o hotărâre de guvern pentru mutarea tezaurului în Olanda, asta în condițiile în care pentru celelalte expoziții de la Roma sau Lisabona au existat. Este adevărat, vom afla toate detaliile”.
Lucian Romașcanu, fost ministru al Culturii din partea PSD, spune într-o postare pe Facebook că Raluca Turcan, ministru PNL în perioada organizării expoziției de la Muzeul Drents, ar trebui acum să dea explicații pentru lipsa hotărârii de guvern.
La rândul său, Raluca Turcan a explicat că reglementările din 2023 "se referă la necesitatea unei hotărâri de guvern dacă sunt implicate mai multe autorități și instituții", însă în acest caz a fost implicată o singură instituție.
Cu sau fără hotărâre de guvern, au apărut și alte întrebări despre cât de riguroase au fost măsurile de securitate.
Aurel Catrinoiu, președintele Asociației Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică: ”Au ales cea mai expusă sală pentru expoziție, cu un perete exterior care conținea o ușă blocată cu un grilaj, o vulnerabilitate imensă. Trebuie să avem și măsuri compensatorii, se pune de regulă sistem de generare ceață artificială care în două secunde umple sala și nu se mai vede”.
Asigurarea pieselor depășește 30 de milioane de euro
Pentru trimiterea unor opere în altă țară trebuie respectați cu precizie mai mulți pași: după ce obiectul de artă este ales de curator, condițiile în care va fi expus sunt descrise de la început în detaliu într-un raport cu zeci de pagini despre sisteme de pază, iluminat ori ventilație, trimis de muzeul respectiv.
Se stabilește valoarea operei de către un evaluator autorizat și pe baza ei se face și polița de asigurare - obligatorie. În cazul operelor de mare valoare este posibil să coste și sute de mii de euro. Valoarea la care au fost asigurate obiectele trimise în Țările de Jos depășește 30 de milioane de euro.
După ce se face asigurarea, un curier însoțește opera până la destinație, iar paza pe drum este asigurată uneori și de jandarmi, așa cum s-a întâmplat și când a fost expusă opera ”Sărutul”, de Constantin Brâncuși, la București, în cadrul Art Safari.
Muzeele care împrumută diverse opere pot impune măsuri de securitate suplimentare, spun experții.
Doina Lemny, istoric de artă, curator la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Pompidou Paris: ”În general, lucrurile nu merg chiar așa de repede, sunt multe negocieri la mijloc. Un exemplu concret, la expoziția de la Europalia, Brâncuși, 2019, când țara noastră a fost țară invitată, când am expus torsul de bărbat în bronz, o frumusețe de operă, ne-a impus să instalăm deasupra operei niște senzori, ca în momentul în care te apropiai de operă să țiuie acest senzor”.
Piesele din Tezaurul României vor ajunge pe piața neagră
Din păcate, după jaful de la muzeul olandez, este posibil ca brățările dacice și coiful de la Coțofenești să ajungă pe piața neagră.
Ioana Ciocan, director Art Safari: ”Cel mai probabil a fost un furt extrem de targetat, așa cum s-au întâmplat nenumărate alte furturi de artă din lume, un furt la comandă. Scenariul topire nu este posibil, hoții ar câștiga undeva la 60.000-85.000 euro, adică extrem de puțin dacă împărțim la toți hoții”.
S-a întâmplat însă în istorie ca, după jafuri similare, operele să nu mai fie niciodată găsite. De pildă, încă există o recompensă de 10 milioane de dolari pentru oricine are informații despre cel mai mare jaf din istorie, de la Muzeul Gardner din Boston.
În 1990, hoții s-au dat drept polițiști și așa au intrat în muzeu. I-au legat pe paznici și în 81 de minute au furat 13 opere extrem de valoroase, estimate la 500 de milioane de dolari. După 35 de ani, muzeul încă are expuse ramele goale, unde au fost odată tablourile, în așteptarea revenirii lor.
Așa cum speranța tuturor este acum ca brățările dacice și Coiful de la Coțofenești să fie recuperate întregi.