Deşi mulţi dintre ei şi-au părăsit ţara de origine cu intenţia de a reveni să profeseze acolo în viitor, mulţi aleg să îşi continue cariera în străinătate, pentru că se plâng de prejudecăţi persistente cu privire la calitatea formării lor, scrie marţi Le Monde într-un reportaj realizat la Cluj-Napoca, notează News.ro.
„Am picat de două ori”
În jurul unei mese mari, un grup de studenţi vorbesc despre motivele care i-au determinat să se mute la 2.000 de kilometri distanţă de casă. „Clujul este o glumă devenită realitate. Mama îmi spunea că dacă nu trec examenul de admitere la Medicină, tot ce am de făcut este să plec în România. Am picat, de două ori, şi asta la limită. Am descoperit că facultatea din Cluj avea o reputaţie bună”, povesteşte Ariana Provost, 23 de ani, studentă în anul IV la medicină la Universitatea Iuliu Haţieganu.
Axelle Magnac, 23 de ani, tot studentă în anul IV, şi-a făcut bagajele împreună cu sora ei geamănă, care studiază medicina veterinară la Cluj. „Ea este cea care mi-a spus despre universităţile româneşti care oferă cursuri în franceză. Împărţim un apartament. Familia mea este aici acum: iubitul meu este român. Am de gând să rămân”, spune ea.
Irina Cojocaru nu-şi vede viaţa în altă parte decât în Franţa: „Simt că trebuie să mă întorc”, mărturiseşte ea. Studenta în vârstă de 22 de ani spune că a avut de „suferit” de pe urma reformei din Franţa în ceea ce priveşte accesul la studii în domeniul sănătăţii. Ea a optat pentru traseul specific de acces în domeniul sănătăţii, care include o formare în ştiinţe medicale de bază şi o specializare într-o altă disciplină.
„Am trecut de medicină, dar am ratat secundarul, care ar trebui să fie doar o cale de ieşire”, spune Irina Cojocaru. Ea este franco-română, a crescut în Franţa şi nu vorbeşte limba română. Sosirea ei la Cluj a fost plină de temeri. „Am fost surprinsă de modernitatea ţării. Nu am senzaţia că sunt în străinătate. Cursurile sunt în franceză, iar prietenii mei vin şi ei din Franţa”, arată ea.
De ce este România atractivă
De la înfiinţarea cursurilor în limba franceză, la începutul anilor 2000, numărul studenţilor francofoni din Cluj a crescut constant, de la 15 la 2.093 de înscrişi la facultăţile de medicină, medicină dentară şi farmacie într-un interval de 25 de ani.
„Iniţial, filiera francofonă a fost frecventată de tineri din Africa de Nord. Dar în 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, am asistat la sosirea francezilor”, îşi aminteşte Petru Mircea, fost decan al Facultăţii de Medicină din Cluj.
În prezent, numai la secţia de medicină din oraş sunt peste 1.000 de francofoni, majoritatea veniţi din Franţa, graţie numeroaselor companii aeriene low-cost.
Clujul este epicentrul unui fenomen care afectează întreaga Românie. Potrivit estimărilor din Quotidien du médecin, în ţară se află peste 2.600 de studenţi francezi la medicină.
Toţi au fost atraşi de faptul că admiterea se face pe bază de dosar, cursurile sunt predate integral în limba franceză, iar taxele de şcolarizare sunt competitive pe piaţa europeană, în ciuda creşterii lor constante. În prezent, acestea sunt de 8.500 de euro pe an.
„România a profitat de efectul de avânt generat de frustrările care urmează eşecului la concursul iniţial”, sintetizează Olivier Saint-Lary, preşedintele Colegiului naţional al profesorilor de medicină generală.
Cu toate acestea, din ce în ce mai mulţi studenţi aleg să vină în România fără să mai încerce măcar la examenul de admitere la medicină în Franţa.
„Aproape 17% dintre candidaţii pentru anul universitar 2024-2025 au venit să se înscrie direct în România”, spune Anca Buzoianu, rectorul Universităţii Iuliu Haţieganu, care constată că este o concurenţă din ce în ce mai acerbă. „În ultimii ani, am avut între patru şi şase candidaţi pentru un loc”, arată ea.
Prejudecăți în țara natală
Această tendinţă este criticată înă de Antoine Hamel, decan al Facultăţii de Medicină din Nantes şi membru al Conferinţei decanilor facultăţilor de medicină. El vede în soluţia România o „cale de ocolire a concursului de admitere, ducând probabil la prejudecăţi de recrutare, care se bazează pe bani”.
„Studenţii francezi reprezintă o mană cerească financiară pentru facultăţile din România”, susţine el.
Dimpotrivă, Consiliul Ordinului Medicilor îi susţine pe studenţii „exilaţi”.
„Circulaţia bunurilor, a mărfurilor şi a diplomelor este o realizare a Uniunii Europene şi nu pune nicio problemă atât timp cât nu afectează forţa de muncă din România şi nu împiedică şansele de reuşită ale studenţilor francezi la examene competitive”, spune Jean-Marcel Mourgues, vicepreşedintele acestuia.
Mulţi tineri înscrişi în România se plâng de prejudecăţi persistente cu privire la calitatea formării lor. Mourgues consideră această controversă „irelevantă atât timp cât diploma este recunoscută la nivel european”.
Cum se pot întoarce studenții
El salută proiectul de lege depus în 2023 de Yannick Neuder - pe atunci deputat de Isère (Les Républicains), devenit ministru al sănătăţii în decembrie 2024 - care vizează facilitarea întoarcerii studenţilor plecaţi în străinătate, oferindu-le posibilitatea de a urma un curs de medicină în Franţa în timpul ciclului al doilea (care corespunde stagiului între anii IV şi VI).
„Orice am crede despre plecarea lor, aceşti tineri nu trebuie să se regăsească blocaţi în străinătate! Reforma ECN (concursurile naţionale) este o sursă de nelinişte pentru ei”, spune Mourgues.
Cerinţa unei note minime de 14/20 la noile teste naţionale (EDN), care dau acces la stagiu (în anul al VII-lea), descurajează mulţi candidaţi din filiera francofonă din România. „Trebuie să jucăm la două mese. Trebuie să reuşim cu studiile noastre în România, care sunt solicitante, şi să ne strofocăm şi cu concursul”, explică Niels Tavernier, 27 de ani, în anul al VI-lea la Facultatea de Medicină din Cluj. „Îmi petrec viaţa aici. În anul IV, am înfiinţat un mic grup de lucru pentru a ne pregăti pentru EDN”, spune el.
Pregătirea pentru concurs are şi un cost financiar. „Manualele de referinţă nu sunt disponibile în bibliotecă, aşa că trebuie să le cumpărăm de aici. Sunt în jur de treizeci şi costă 40 de euro fiecare”, explică colegul său Vincent Vidal, în vârstă de 24 de ani.
„În Franţa, studenţii beneficiază de meditaţii gratuite, nu şi noi. Aşa că ne înscriem la cursuri pregătitoare online, care costă aproximativ 400 de euro pe an. Numai cu asta, suntem deja la 2.000 de euro, fără să includem taxele de şcolarizare”, calculează tânărul, care a contractat un împrumut pentru a-şi finanţa studiile la Cluj.
„Este greu şi din punct de vedere psihologic, pentru că ne tot spun că vom prinde ultimele locuri”, adaugă Olivia Paris, 25 de ani.
Franța, o opțiune mai puțin atractivă
Cu toate acestea, cei trei tineri se numără printre cei 14 studenţi francezi de la facultatea de medicină din Cluj care au trecut de prima sesiune EDN din toamna anului 2024. Treizeci şi şase dintre ei au susţinut examenele, dintr-o promoţie de 90 de studenţi francezi şi mult mai mulţi francofoni.
„Majoritatea colegilor mei aleg să nu se prezinte la EDN. Examenul este complicat. Şi, din punct de vedere financiar, Franţa este o opţiune mai puţin atractivă decât alte ţări care ne deschid porţile, cum ar fi Elveţia, Germania şi chiar România, unde suntem cu siguranţă plătiţi mai puţin ca stagiari, dar acest lucru este compensat de costul mai scăzut al vieţii”, spune Niels Tavernier.
Ariana Provost se gândeşte să se mute în Elveţia pentru stagiul său.
„Am luat un împrumut important pentru a-mi finanţa studiile şi aş dori să îl pot rambursa rapid pentru a nu începe viaţa profesională cu datorii. În Elveţia, stagiarii sunt bine plătiţi”, spune ea.
Fost preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Medicinişti din Cluj, studenta dezvăluie că, în 2024, zece dintre colegii ei au beneficiat de un transfer din România în Franţa, între anii III şi IV. „Este bine, dar se face într-un mod care nu este foarte clar. De ce să nu facem aceste transferuri sistematice?” se întreabă ea.
Lucas Poittevin, preşedintele Asociaţiei naţionale a studenţilor la medicină din Franţa, ar dori să meargă şi mai departe: „Dacă trimitem aceşti studenţi în străinătate, riscăm să nu se mai întoarcă niciodată. Trebuie să ne creştem capacitatea de formare”, spune el.
Olivier Saint-Lary îndeamnă la prudenţă: „Proiecţiile Direcţiei franceze pentru cercetare, studii, evaluare şi statistică sugerează că numărul de medici va fi aproape de echilibrul dorit peste zece ani. Nu ar trebui să ajungem să avem prea mulţi practicieni”, spune el.