Nicolae Ceaușescu s-a născut, de fapt, pe 23 ianuarie 1918, nu pe 26 ianuarie cum era oficial cunoscut. Schimbarea datei ar fi fost determinată de dorința sa de a evita umbrearea zilei de naștere de manifestările dedicate Unirii Principatelor Române.
Ascensiunea sa politică a fost remarcabilă. La doar 30 de ani, a devenit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, iar la 31 de ani - ministru adjunct al apărării. Incredibil, el a primit aceste funcții fără să fi efectuat vreodată stagiul militar.
Pe 5 noiembrie 1957, Ceaușescu a supraviețuit unui accident aviatic grav pe Aeroportul Vnukovo din Moscova.
Mai exact, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la Revoluția din Octombrie, o delegație română formată din Chivu Stoica, președintele Consiliului de Miniștri, Grigore Preoteasa (secretar al C.C. al PCdR cu propaganda), Nicolae Ceaușescu, Alexandru Moghioroș, Leonte Răutu, Ștefan Voitec și Ștefan Voicu a plecat în după-amiaza zilei de 4 noiembrie 1957 la Moscova. Inițial, delegația trebuia să fie condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care însă și-a anulat plecarea cu avionul din motive medicale.
Delegaţia românească călătorea cu un avion IL-14, aeronavă care, la ora 17.58, din cauza unei erori de pilotaj şi a condiţiilor meteo nefavorabile a atins crengile unor arbori şi s-a prăbuşit.
În urma impactului puternic au murit Grigore Preoteasa, Valeri Nikolaievici Sleacov, comandantul avionului, Nikolai Zaharovici Pavlikov, tehnicianul de bord şi Ivan Ivanovici Hriucalov, membru al echipajului.
Nicolae Ceauşescu a reuşit să scape cu viaţă, el căpătând „o contuzie la jumătatea dreaptă a coşului pieptului şi a încheieturii stângi a gambei, julituri la faţă, mâini şi picioare, starea generală fiind satisfăcătoare”, aşa cum se arată într-un raport medical emis de Ministerul Sănătăţii al URSS.
Întâlnirea cu Elena, viitoarea sa soție, s-a produs într-un context surprinzător - la un concurs de "frumusețe" muncitorească. Se spune că Ceaușescu a intervenit personal pentru a-i asigura victoria, cumpărând un număr impresionant de cărți poștale în contul ei.
Puțini știu că liderul comunist era un mare fan al filmelor polițiste americane și al serialului Kojak. Toate reședințele sale dispuneau de săli speciale de proiecție.
Nicolae Ceaușescu avea o obsesie pentru recordurile de vânătoare, în special pentru blănurile de urs. În 1983, a împușcat un urs uriaș în Harghita, a cărui blană a fost recunoscută drept record mondial la Expoziția Internațională de Vânătoare de la Brno.
Pentru a obține punctaj maxim, blana era întinsă artificial pe o masă specială, folosind tehnici inspirate de sârbi și perfecționate de români. Cuiele și uleiurile ajutau la mărirea suprafeței blănii, astfel încât să obțină un punctaj cât mai mare.
Atelierele de partid concurau în producerea unor trofee din ce în ce mai impresionante, iar Ceaușescu încuraja această practică. Ulterior, Consiliul Internațional al Vânătorii și Conservării Vânatului a decis că astfel de blănuri nu mai pot fi recunoscute oficial, deoarece nu reflectă dimensiunile reale ale animalului.
Recordul lui Ceaușescu rămâne astfel imposibil de depășit.
Spre surprinderea multora, Ceaușescu a avut o relație nuanțată cu instituțiile religioase. La mijlocul anilor '70, a ajutat mănăstirile românești de la Muntele Athos, donând chiar suma de un milion de dolari.
La înmormântările părinților săi, a respectat integral tradițiile ortodoxe, construind chiar o biserică lângă casa părintească din Scornicești.
Ceaușescu și-ar fi dorit ca, după moarte, să fie mumificat asemenea lui Lenin. Existau deja planuri pentru un mausoleu impunător în București, pe locul actualei clopotnițe a Bisericii Patriarhale sau în zona Parcului Operei.
În 1974, într-un ceremonial aproape comic, Nicolae Ceaușescu a devenit primul Președinte al Republicii. Cu această ocazie, i-a fost făurit un sceptru inspirat de cel al Regelui Ferdinand I, însă cu însemnele Partidului Comunist Român.
Mai multe detalii neștiute, dar și o cronologie documentată istoric a vieții lui Nicolae Ceaușescu poate fi urmărită în documentarul ”Tovarășu': facerea, gloria și desfacerea unui dictator” de pe VOYO.