Această zi sfântă comemorează momentul în care Fecioara Maria, la frageda vârstă de trei ani, a fost adusă de părinții săi, Ioachim și Ana, la Templul din Ierusalim, pentru a fi închinată lui Dumnezeu. Momentul este marcat în calendarul creștin ortodox ca sărbătoare cu cruce roșie.
Dintr-o perspectivă metaforică, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului simbolizează intrarea omenirii în Împărăția Cerurilor, prin intermediul Fecioarei Maria. Așa cum Maria, copil pur și neprihănit, a pășit în sfântul lăcaș, tot așa și noi, prin credință și curățenie sufletească, putem intra în comuniune cu Dumnezeu și ne putem apropia de mântuire. Această sărbătoare ne amintește de importanța dedicării vieții noastre lui Dumnezeu, încă de la o vârstă fragedă, și de a urma exemplul de ascultare și smerenie al Maicii Domnului.
Semnificația acestei sărbători este profundă și multivalentă. În primul rând, ea ne vorbește despre puterea credinței și a rugăciunii. Părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, erau înaintați în vârstă și nu puteau avea copii. Cu toate acestea, ei nu și-au pierdut nădejdea și s-au rugat cu ardoare lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. Credința lor puternică a fost răsplătită, iar nașterea Maicii Domnului a fost un miracol, o dovadă a iubirii și a milei divine.
În al doilea rând, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului subliniază importanța curăției și a purității sufletești. Maria, aleasă de Dumnezeu să fie Maica Mântuitorului, a fost pregătită pentru acest rol încă din copilărie, printr-o viață dedicată rugăciunii și apropierii de Dumnezeu. Ea a fost un vas ales, curat și sfânt, în care s-a sălășluit Cuvântul lui Dumnezeu.
De asemenea, această sărbătoare ne amintește de rolul important al Maicii Domnului în istoria mântuirii. Prin ascultarea și smerenia sa, Fecioara Maria a făcut posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu și a deschis calea spre mântuirea omenirii.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cunoscută și sub numele de Vovidenia sau Ovidenia, este o sărbătoare cu o profundă rezonanță în spiritualitatea românească, îmbogățită de-a lungul timpului cu o multitudine de tradiții, obiceiuri și superstiții. Această zi sfântă, marcată pe 21 noiembrie, nu este doar un prilej de rugăciune și reculegere, ci și un moment în care se împletesc armonios credința creștină cu elemente de spiritualitate populară, transmise din generație în generație.
Una dintre cele mai importante tradiții asociate cu această zi este pomenirea morților. Se spune că cerurile se deschid, permițând o comunicare spirituală mai profundă, iar credincioșii pot înțelege chiar și graiul animalelor. Această credință transformă Vovidenia într-un moment propice pentru a-i pomeni pe cei trecuți în neființă, aprinzând lumânări și înălțând rugăciuni pentru sufletele lor. Se acordă o atenție specială celor care au murit fără lumânare sau celor înecați, în speranța că, prin intermediul rugăciunilor și pomenilor, li se va lumina calea spre lumea de dincolo.
De asemenea, în această zi, credincioșii aduc la biserică diverse ofrande: bucate de post, pește (fiind dezlegare la pește) și lumânări, pentru a fi sfințite. Aceste prinoase simbolizează nu doar recunoștința față de Dumnezeu și față de Maica Domnului, ci și o conexiune între lumea materială și cea spirituală. Se crede că alimentele sfințite aduc sănătate și belșug în familiile credincioșilor, iar lumânările aprinse simbolizează lumina divină care alungă întunericul și aduce bucurie și reușite în viață.
Totodată, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este înconjurată de o serie de superstiții care reflectă înțelepciunea populară și conexiunea omului cu natura. Se spune că vremea din ziua de 21 noiembrie prevestește cum va fi întreaga iarnă. O zi senină și caldă este interpretată ca un semn că iarna va fi blândă, în timp ce frigul și ninsoarea prevestesc o iarnă grea. De asemenea, se crede că cei care sărbătoresc această zi sfântă vor avea parte de belșug în gospodărie și hambarele pline tot anul. Nu în ultimul rând, există credința că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această zi sunt ascultate cu mai multă atenție, iar dorințele sincere se împlinesc, conform crestinortodox.ro.
Pe lângă aceste tradiții și superstiții, în diferite zone ale țării se păstrează și alte obiceiuri specifice. Organizarea de procesiuni religioase, în care oamenii merg la biserică purtând icoane și cântând cântece religioase, este o manifestare colectivă a credinței. De asemenea, pomenile în familie, unde se servesc mâncăruri tradiționale de post, precum sarmale de post, fasole bătută, cozonac de post și plăcinte cu dovleac, reprezintă un prilej de întărire a legăturilor familiale și de transmitere a valorilor tradiționale.
”O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.
Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii.
Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.