Acest ritual simbolizează moartea și renașterea naturii, având roluri de purificare și fertilizare a solului pentru anul ce urmează.
Originea "Jocului Ursului" se pierde în negura vremurilor, având legătură cu ritualurile precreștine și practicile comunităților arhaice. Ursul, un animal sacru în mitologia românească, era considerat simbol al forței, fertilității și protecției. Prin dansul și prezența sa, se credea că ursul avea puterea de a alunga spiritele rele, de a curăța spațiul și de a aduce belșug.
Simbolistica acestui obicei este legată de ciclul vieții și al naturii: moartea iernii și renașterea primăverii. Dansul ursului reprezintă un ritual de trecere, în care anul vechi este lăsat în urmă, iar gazdele primesc urări de prosperitate și noroc pentru noul an.
„Jocul Ursului” este practicat în mod tradițional în ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie. Pregătirile încep cu mult înainte, iar cetele de urători sunt formate de obicei din bărbați tineri, care se ocupă de confecționarea costumelor și de repetiții, conform Topingrediente.com.
Ceata de urători este formată, de obicei, din tineri care joacă diverse roluri: ursul, ursarul (cel care conduce ursul), toboșari, fluierași și alte personaje mascate. Costumul de urs este realizat fie din blană naturală de urs, fie din materiale care imită blana, împodobit cu ciucuri roșii în dreptul urechilor și alte ornamente colorate.
Dansul ursului este acompaniat de ritmuri de tobă și fluier, iar ursarul dirijează mișcările ursului, încurajându-l cu strigături precum: "Joacă bine, măi Martine, că-ți dau pâine cu măsline". Ursul imită pașii greoi și legănați ai animalului real, lovind pământul cu tălpile, gest ce simbolizează fertilizarea solului.
Un aspect unic al acestui obicei este autenticitatea costumelor, care variază de la o comunitate la alta. În unele sate, costumele sunt păstrate din generație în generație, fiind considerate adevărate comori.
Originea "Jocului Ursului" este strâns legată de practicile ancestrale ale comunităților rurale din România. Se crede că acest obicei are rădăcini în ritualuri păgâne antice, unde ursul era venerat ca simbol al puterii, fertilității și protecției. În timp, tradiția a evoluat, integrând elemente creștine și adaptându-se contextului cultural local.
Semnificația principală a "Jocului Ursului" este legată de moartea și renașterea naturii. Dansul ursului simbolizează trecerea de la anul vechi la anul nou, marcând ciclul natural al anotimpurilor și speranța pentru un an roditor și prosper. De asemenea, se consideră că prezența ursului și dansul său au rolul de a purifica și fertiliza solul, alungând spiritele rele și aducând noroc comunității.
Iată o variantă a versurilor acestui joc, conform Versuri.ro:
„Bună seara gospodari,
Gospodari si gospodine
Si voi domnisoare fine
Dati-vă după perdele
Si-ascultati vorbele mele!!!
De trei saptamani trecute
Vin cu ursul de la munte
Numan' coate si genunchi
Ursul meu l-am cumpărat
Zece mii pe el am dat
Si cu mine l-am luat
La fete de măritat
Ursul meu de la Bacău
Tare-i prost si nătărău
C-a mancat un ciucălău
Ciucălăul era stricat
Ursul meu s-a-ntoxicat
Nu stiu Doamne ce să-i fac
Să-i i-au sange de la cap
De le cap, de la picioare
Vai de mine ursul moare!
Eu sunt doctorul Costică
Si-am in buzunar o sticla
Boala ursului o stiu,
Păhărelul cu rachiu
Ii dau ursului sa bea,
Si pe loc se v-a scula
Scoală ursule de jos
Nu t-e face ca esti prost!
Scoală ursule-n picioare
Să t-e văd cât esti de mare!
La fatra cu trei tăciuni
Fac fetele rugăciuni
Sâmbăta, Duminica
Să s-e poata mârita.
Da cine dracu' să l-e i-a
Că-s bătrane ca mama
Da nici mama nu-i bărtana
Că mai are-un dinte-n gură
Un dinte si o măsea
Să s-e poată mărita!
Foaie verde si-o alună
Ia-ti ursule noapte bună
Si la anul când venim
Sănătosi sa vă găsim!!!”