În vreme ce flăcările fac prăpăd în comitatul Los Angeles, arzând restaurante, firme și străzi rezidențiale întregi, e evident că amenințarea incendiilor urbane a revenit în SUA, scrie The Atlantic. Însă de data aceasta peisajul urban e unul diferit: locuințele moderne sunt pline cu plastic, transformând incendiile din locuințe în văpăi încărcate cu chimicale, arzând mai rapid, mai fierbinte și mai toxic decât predecesoarele lor.
Pompierii avertizează că fumul care se revarsă din cartierele Californiei Sudice sunt o ciorbă otrăvită, în parte și din cauza omniprezenței plasticului și altor produse petrochimice în interiorul lor. „E unul dintre motivele pentru care nu-i putem lăsa pe pompieri în preajma acestor case”, îmi spunea luni șeful unui batalion de pompieri, David Acuna. După ce toate intervențiile presupunând salvarea de vieți umane se încheie, pompierii trebuie să fie retrași din acea atmosferă toxică, întrucât riscul e mult prea mare.
Foarte puține lucruri din locuințele noastre nu conțin deloc plastic
Foarte puține lucruri din locuințele noastre nu conțin deloc plastic. Dacă ai o canapea obișnuită, ca majoritatea de pe piață, e făcută din țesătură de poliester (plastic) fixată pe o spumă de poliuretan (plastic). Când spuma de poliuretan arde, eliberează acid cianhidric, un gaz letal [a fost folosit și ca armă chimică și produs de exterminare industrială în lagărele naziste – n.trad.].
Poate că spuma de plastic învelită în plastic a canapelei e fixată pe un cadru din lemn masiv, dar mai probabil pe unul din rumeguș presat și ținut laolaltă de lipici pe baza de polimeri (plastic). Mai luați în calcul și omniprezența pardoselii din vinil, apreciată pentru rezistența ei la zgârieturi, și a lambriurilor din vinil, apreciate pentru durabilitate.
Apoi mai urmează și izolarea cu spumă, blaturile laminate și numeroasele textile din plastic din așternuturile, draperiile și covoarele noastre. Aproape întregul volum de vopsea pentru uz casnic de pe piață este în esență un pigment menținut în suspensie în plastic lichid.
Incendiile de vegetație ucid prematur mii de oameni pe an și sunt corelate cu o serie de maladii
Cercetătorii ne-au demonstrat de multă vreme că expunerea la micro-particulele eliberate de incendiile de vegetație constituie un risc grav pentru sănătate; așa cum am mai scris, incendiile de vegetație ucid prematur mii de oameni pe an și sunt corelate cu o serie de maladii.
Arderea copacilor eliberează gaze precum monoxidul și dioxidul de carbon alături de particule solide minuscule – PM2.5 – capabile să ajungă în profunzimea plămânilor umani și de acolo în sânge, contribuind la boli de inimă și plămâni, greutate scăzută la naștere, naștere prematură și dizabilități cognitive. Un oraș care arde include automat multe dintre chimicalele periculoase eliberate de o pădure incendiată și le adaugă o serie de alte chimicale, mi-a spus Nadine Borduas-Dedekind, cercetătoare a chimiei atmosferice la University of British Columbia.
Pe măsură ce flăcările din clădiri consumă varietatea de materiale prezente într-o locuință ele nu eliberează doar acid cianhidric, ci și acid clorhidric, dioxine, furani, ftalați sub formă de aerosol și o gamă de alți agenți poluanți gazoși cunoscuți în general drept „compuși organici volatili”. Unii pot fi inofensivi. Alții sunt asociați cu probleme medicale.
Pe măsură ce tehnologia detectării gazelor se îmbunătățește „descoperim noi molecule rezultate de pe urma combustiei incomplete despre care nu știam că există”, a spus Borduas-Dedekind. „Atunci când arzi o locuință sau un cartier întreg nu poți controla varietatea compușilor organici volatili emiși.” Iar mulți dintre aceștia pot reacționa între ei în atmosferă, generând și mai multe substanțe. Și dacă măștile N95 sunt considerate eficiente la filtrarea particulelor fine din fum, împotriva acestor gaze nu pot face nimic; numai o mască de gaze e capabilă să le filtreze.
Prin prisma unui incendiu, o canapea modernă tipică e totuna cu un bloc de benzină
Plasticul e făcut din petrol, iar petrolul arde rapid și fierbinte. Un pompier pensionar din Maryland explica pentru Newsweek că, prin prisma unui incendiu, o canapea modernă tipică e totuna cu un bloc de benzină. Acuna m-a îndemnat să mă gândesc ce se întâmplă când pui un lemn gros pe focul de tabără: îi ia ceva timp să se se încingă și mai întâi se pârjolește la suprafață. Până la urmă ia și el foc, alimentând o flacără stabilă și eliberându-și căldura lent și constant în decurs de, să spunem, 20 de minute.
Dacă arunci o sticlă din plastic pe foc (ceea ce nu recomand) va începe să se deformeze imediat. În câteva secunde va lua foc și va arde rapid.
Institutul de Cercetare a Siguranței la Incendiu a făcut un experiment în 2020, incendiind două sufragerii.
Ambele de mărime identică și identic și complet mobilate. Însă o cameră conținea aproape exclusiv produse sintetice: canapea din poliuretan acoperită cu stofă din poliester, în spatele unei măsuțe din rumeguș încleiat, ambele deasupra unui covor din plastic. Perdelele erau și ele din poliester, ca și cuvertura de pe canapea. Cealaltă încăpere conținea o canapea din lemn masiv cu partea textilă din bumbac, așezată pe parchet din lemn lângă o măsuță din lemn masiv. Perdelele și cuvertura erau din bumbac.
În camera cu materiale naturale canapeaua cu bumbac pe ea s-a aprins ușor și a menținut o flacără stabilă la locul aprinderii, cu destul de puțin fum eliberat. După 26 de minute flacăra reușise să ajungă în partea opusă a canapelei, dar restul camerei era intact, chiar dacă afumat. Între timp, în camera sintetică, un fum negru gros ieșea din flacăra de pe canapeaua din poliester.
La mai puțin de cinci minute s-a iscat brusc o văpaie portocalie care a consumat imediat întreaga încăpere. „Flashover” [un fel de vâlvătaie-fulger – n.trad.] îi spun pompierii – un fenomen din care salvarea e imposibilă. În camera cu materiale naturale a durat peste 30 de minute până la apariția vâlvătăii. Poate acest lucru explică și de ce, în ciuda faptului că frecvența incendiilor din locuințe a scăzut de peste două ori față de 1980, acum mai mulți oameni mor în astfel de incendii.
Când am discutat cu Acuna se afla în biroul lui răspunzând la apelurile telefonice ale presei. S-a uitat în jurul lui prin cameră. „Nu reușesc chiar acum să văd nimic din materiale naturale. Singurul lucru pe care-l pot vedea e agenda mea.” Plasticul e util, neîndoielnic, mi-a spus el. Dar vine la pachet cu un pericol clar. Într-o bună zi, când focul va lovi, „va arde mai rapid și va arde mai fierbinte”. Iar avantajele se vor preschimba în riscuri.