Am avut o vreme în România la început, în anii ‘90, când regulile fiscale erau foarte puțin diferite de cele contabile. Era o suprapunere a celor două, dar apoi domeniile au început să se depărteze.
De aceea a și apărut o meserie distinctă în fiscalitate pentru că, de fapt ,există reguli fiscale pe care le aplici pe o zonă contabilă.
Pe contabilitate poți face multe lucruri, dar apoi vine fiscalitatea și zice: “Nu, stai un pic, că tu faci ce vrei acolo, dar după aia când e să-mi dai mie (Statului) taxele, calculezi după regulile astea. Degeaba tu zici că vrei să amortizezi o mașină în 2 ani. În 2 ani nu se strică. Pune-o în 5 ani, în 6 ani”.
Altfel ai spune că o clădire vrei să o amortizezi într-un an. Ai făcut pierdere dacă ai pus-o pe toată pe cheltuială. Statul spune că, de fapt, o utilizezi pe termen lung. Unii dintre micii antreprenori nu se mai joacă de-a contabilitatea, mai ales dacă vor să ia un credit de la bancă. Băncile se uită pe rezultatele contabile, iar apoi antreprenorul nu poate să zică faptul că nu are o pierdere, ci că a făcut o șmecherie ca să păcălească Statul.
*Acest material a fost realizat după discuția cu mulți consultanți fiscali și experți contabili.
Profitul fiscal nu-i profit contabil
Este foarte complicat de explicat diferența dintre profitul fiscal și cel contabil, iar economiștii se uită doar la cel contabil. Un consultant fiscal îmi spunea ca este ca și cum încerci să explici fizica în două pagini.
Pe scurt, profitul contabil e diferența între veniturile contabile și cheltuielile contabile. Profitul fiscal este profitul contabil, adică venituri contabile minus cheltuieli contabile, dar la care se adaugă cheltuielile nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile.
Aceasta este explicația simplă. Dacă intrăm în detalii, pentru cei inițiați, mai intră și alte elemente precum amortizările, de exemplu.
Adică putem să avem o amortizare contabilă care am avut-o inclusă în contabilitate, care ea de fapt nu e și fiscală. Atunci, pentru calculul fiscal o scoatem ca neductibilă pe cea contabilă.
Nedeductibil înseamnă că am scăzut-o ca și cheltuială, iar apoi o adunăm la loc ca nedeductibilă și își anulează efectul. Ulterior trebuie să scădem ceva și o scădem pe cea fiscală ca și deducere.
Rezultatul fiscal este cel ajustat după reguli fiscale. O firmă poate să aibă pierdere contabilă, și financiar arată rău pentru că stă în pierdere. Deși are pierdere contabilă pentru că din activitatea normală face pierdere, dacă fiscal iese profit, în realitate plătește impozit pe ceva ce-a pierdut.
De fapt, în realitate, n-a câștigat nimic. Antreprenorul nu din rezultatul fiscal își ia dividende. Dacă nu are profit contabil, nu are ce să ia acasă, că nu a produs nimic.
Mai sunt și cazuri în care există profit contabil și pierdere fiscală. Pierderea fiscală poate să vină de fapt din reportarea unor pierderi trecute. Adică eu anul ăsta pot să zic: Mi-a mers bine, dar eu de fapt am pierderi din anii anteriori și trebuie să le recuperez.
Contabil, pierderile alea sunt acolo.
Adică dividende, în mod normal, n-o să poată să-și ia, dacă a avut pierdere fiscală anul trecut. Să presupunem că a avut și pierdere contabilă, care vine și aia rostogolită și, ca atare, n-o să poată să-și ia dividende, că se uită pe total rezultat, altfel decapitalizează firma.
Dacă zice că a făcut profit și vrea să-și ia bani acasă, trebuie să te uiți pe ce stau pierderile. De obicei stau pe datorii la furnizor, că cineva a dus în cârcă diferențele alea.
Ce date sunt publicate pe site la Ministerul Finanțelor
La Ministerul Finanțelor sunt publicate datele contabile. Acele date sunt extrase și de alte site-uri specializate pentru a realiza diverse studii. Mai mult, unii scriu cărți și vând cursuri pe acele informații, uneori interpretate eronat, ba chiar ies la televizor cu diverse concluzii pe baza propriilor analize.
Pe scurt, firmele își declară profitul prin Declarația 101 precum și prin depunerea situațiilor financiare. De multe ori, cele două informații nu corespund, așa cum am explicat la început.
Atunci când se fac modificări în situațiile financiare (din cauza unor greșeli ori la solicitarea ANAF), în baza de date oficială a Ministerului de Finanțe nu sunt operate schimbările.
Două exemple de efecte negative din neînțelegerea informațiilor de la Ministerul Finanțelor
Majoritatea băncilor comerciale din România au departamente de analiză macroeconomică. Printre multe altele, fac rapoarte pe care le trimit în bancă în legătură cu sectoarele economice în care să fie atente sau, mai exact, să evite a le împrumuta. Chiar dacă situația financiară a firmei tale este una bună, dacă se află în sectorul menționat ca fiind cu risc, acesta este motivul pentru care banca nu vrea să îți dea un credit.
Problema este că acele analize făcute de economiștii băncilor se bazează pe datele Ministerului Finanțelor, adică pe situațiile contabile, iar dacă au fost rectificări ale acelor date, analizele nu arată realitatea exactă, având o oarecare marjă de eroare, de la caz la caz.
Un alt efect negativ: ideologii partidelor când fac legi și ordonanțe prin care introduc taxe noi și cresc altele se bazează pe aceleași date care nu reflectă realitatea 100%. În plus, așa cum scriem și mai sus, rezultatul fiscal nu este cel contabil.
O explicație ceva mai tehnică de ce datele din situația financiară diferă de cea fiscală
Contabilii cunosc Declarația 101 în care se declară profitabilitatea firmelor.
Multe firme au primit și primesc și astăzi notificări de conformare de la ANAF că sunt neconcordanțe între profitul brut din Declarația 101 și cel brut din contul de profit și pierdere din situația financiară.
Ce le-au zis firmele angajaților de la Fisc?
Au răspuns că profitul fiscal nu-i profitul contabil.
E greu de explicat. De ce?
Avem o reglementare fiscală (Ordinul 3386/2016) care spune așa: la rândul 2, la cheltuielile din exploatare se înscrie și cheltuiala cu impozitul pe profit.
Așadar, din punct de vedere fiscal, cheltuiala cu impozitul pe profit (adică în scopul desfășurării activității) este o cheltuială de exploatare.
Asta este fals din punct de vedere contabil. Cheltuiala cu impozitul pe profit nu e nici cheltuială de exploatare și nici financiară. Cheltuiala cu impozitul pe profit se stabilește atât pentru activitatea de exploatare cât și pentru cea financiară.
Care este efectul?
Rezultatul brut din Declarația 101 este de fapt net din contul de profit și pierdere.
„O analiză de risc fiscal care ține cont de această corelație îi arată pe toți contabilii cu degetul că au greșit”, ne-a spus un expert.
Când li s-a atras atenția celor de la ANAF, angajații Fiscului au spus că fiscal există altceva și nu trebuie discutat contabil.
În plus, chiar dacă inspectorilor li se explică de ce sunt diferențe, în multe cazuri tot declanșează o inspecție.
„Nu poate fi hărțuit în așa fel rezultatul unei firme”, ne spune un alt expert.
O altă problemă în care contabilitatea spune una, iar fiscalitatea alta: de ce unele profituri apar ca fiind mai mari
În 2004 a apărut o Hotărâre cu un catalog în care se prevede durata de amortizare fiscală pentru mijloace fixe. Asta deși noțiunea de mijloace fixe din punct de vedere contabil nu mai există.
În schimb, se pune o echivalență între mijloace fixe și imobilizări corporale regăsite în reglementarea contabilă. E un termen care există fiscal.
În acea Hotărâre există categorii de mijloace fixe. Multe nu mai există în zilele noastre. În zilele noastre sunt și mijloace fixe pe care nu le regăsim astăzi în acel catalog.
Există acolo anumite durate de amortizare fiscală. Reglementarea contabilă spune că trebuie să amortizeze imobilizările corporale în funcție de utilitatea economică.
Ce înseamnă utilitate economică? Capacitatea bunului respectiv de a participa la desfășurarea activității bunului respectiv.
Cumperi acum o clădire pe care să o folosești în desfășurarea activității. Mergi și calculezi amortizarea fiscală.
Ai o durată de amortizare între 40-60 de ani. Așadar, atunci se recuperează valoarea investiției.
Efectul este clar: sunt profituri mai mari pentru că avem o cheltuială cu amortizarea contabilă mai mică. În final, avem niște capitaluri proprii supradimensionate și nu corespund realității.
„La OUG 153/2020, cu facilitățile pe capitaluri proprii, avem o listă cu câte firme sunt în pierdere, câte au capitaluri proprii negative. Vă dați seama cât de negativ ar trebui să fie capitalul acestor firme dacă ar calcula o amortizare contabilă corectă și nu am avea o limită impusă de amortizare fiscală?”, ne spune un alt expert.
Cert este că pe baza acestor informații se fac legi, se modifică fiscalitatea (de multe ori greșit), se complică și viața ANAF, care își ocupă timpul cu alte lucruri, decât să meargă acolo unde diverse firme și persoane nu-și declară și plătesc taxele.
Sursă foto: Dreamstime.com