În vârstă de 17 ani, Rafaela Barac-Bologa, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava, a fost admisă, în decembrie, la una dintre cele mai prestigioase universități din lume: Universitatea Harvard din Statele Unite ale Americii. „În România, școala nu ne pregătește pentru a avea competențe, ci doar cunoștințe. Nu poate să ne pregătească pentru viața reală de după școală. Acesta este adevărul actual”, spune tânăra, într-un interviu pentru cititorii HotNews.ro.
În 13 decembrie, Rafaela Barac-Bologa afla că a fost admisă la Universitatea Harvard. Potrivit clasamentului internațional QS Rankings 2024, Harvard University se află pe locul 4 în topul celor mai bune universități din lume, după University of Oxford (Marea Britanie), University of Cambridge (Marea Britanie) și Massachusetts Institute of Technology (SUA).
Elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava și vicepreședintă a Consiliului Național al Elevilor (CNE), Rafaela a povestit pe TikTok ce crede că a avantajat-o la admitere: implicarea ei civică.
„În primul rând, vreau să încep prin a spune că cel mai important lucru din aplicația mea a fost faptul că m-am implicat foarte mult civic. De la 11 ani am intrat în Clubul Interact Suceava Bucovina, după aia am intrat în Boardul Național al Copiilor, la UNICEF, în Consiliul Elevilor la nivel județean și național, iar acum ocup funcția de vicepreședinte și ofițer internațional în cadrul Organising Bureau Of European School Students’ Union, adică într-un fel Consiliu European al Elevilor”, explică Barac-Bologa.
În ultimii 3 ani, ea a avut media 9,92 și a mers la Olimpiada Internațională de Astronomie și Științe ale Spațiului pentru juniori, unde a luat o medalie de aur și premiul I absolut la proba observațională de noapte, adică cu telescopul. A dat Bacul american, SAT-ul, și un examen de limbă, adică IELTS. E important să fie măcar nivel C1 pentru a avea șanse cât mai bune, spune adolescenta.
În plus, tânăra a filmat și momentul în care descoperă că a fost admisă la Harvard, iar videoclipul cu reacția ei, publicat pe TikTok, a strâns peste 900.000 de vizualizări.
@rafaelabarac Replying to @Alexandra eram prea șocată #harvard #fyp #viral #harvard2029 #classof2029 #suceava ♬ 7 years latch – favsoundds„Am făcut totul din pasiune”
Contactată de HotNews, Rafaela Barac-Bologa a povestit când a început să se pregătească pentru admitere, ce va studia la Harvard, dacă are planuri să se întoarcă în România după încheierea studiilor, și de ce schimbări are nevoie sistemul de educație românesc pentru a fi mai eficient.
–De ce ai ales Harvard și când ai început să te pregătești pentru admitere?
– Fiind o universitate de top și având foarte multe oportunități pe partea de cercetare, dar și pe partea socială, am considerat că se potrivește foarte bine pe profilul pe care eu mi-l doresc. De-a lungul timpului, cum am povestit și pe TikTok, m-am implicat mult și pe partea civică, am participat și la olimpiade – de fizică, astronomie și astrofizică, unde am obținut premii, dar și și în consiliile elevilor, ceea ce înseamnă că mereu am avut echilibrul acesta între știință și social.
Admiterea la Harvard era un vis măreț, într-adevăr, cu o rată mică de acceptare, dar nu m-am descurajat. Mi-am zis că merită să încerc. Procesul admiterii e bazat pe muncă, dar și pe noroc. Pot spune că pregătirea pentru universitate a început, de fapt, cu mult timp înainte, cu toate activitățile în care m-am implicat încă din școala generală. Nu știam atunci că o să aplic la Harvard, am făcut totul din pasiune și din dorința de a mă dezvolta.
În sine, aplicația pentru Harvard am început să o redactez vara trecută, atunci am dat și Bacul american (SAT-ul), la fel și examenul de limba engleză, adică IELTS.
„Dacă ne raportăm numai la ceea ce putem controla în viețile noastre, putem să fim mai fericiți”
-Ai avut și 6 eseuri de redactat pentru admitere, în ce au constat ele?
-Da, am avut și mai multe eseuri de scris, a fost unul principal – de 650 de cuvinte, și 5 eseuri specifice pentru facultate, a câte 300 de cuvinte fiecare. În eseul principal am vorbit despre o problemă personală pe care am avut-o în familie și cum am reușit să trec peste ea – prin stoicism și prin pasiunea mea pentru filosofie. Am relatat totul din perspectivă filosofică. Dacă ne raportăm numai la ceea ce putem controla în viețile noastre, putem să fim mai fericiți.
Apoi, în celelalte cinci eseuri am detaliat de ce-mi doresc să studiez la Harvard, ce-mi doresc pentru viitorul meu și mai ales ce pot aduce eu în plus universității.
-Înțeleg că ai trecut și prin două interviuri în procesul de admitere.
-Da, după ce am completat și trimis aplicația, următoarea etapă a fost cea a interviurilor, au fost două. Primul interviu a fost cu un alumn român, care a absolvit Harvard în 2010 și care acum locuiește în Anglia. A durat undeva la o oră și 40 de minute, iar pentru că interviul a decurs bine, am primit șansa de a avea un interviu și cu un ofițer de admitere de la Harvard. M-a întrebat mai pe larg despre activitățile mele din liceu, cele extrașcolare, despre pasiuni, ca să mă cunoască mai bine, despre relația cu colegii.
„Am arătat că vreau să înțeleg mai bine lumea”
-Ce crezi că a contat cel mai mult?
-Cel mai mult a contat, cred eu, faptul că am încercat tot timpul să mă dezvolt multilateral, iar asta s-a văzut din toate activitățile mele extrașcolare, premiile obținute, pasiunile mele ș.a. Am arătat că vreau să înțeleg mai bine lumea atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere social. Nu am avut un CV superficial, activități pe care să le fi pus acolo doar așa, de dragul de a enumera cât mai multe. Le-am selectat pe cele relevante, am încercat practic să le arăt cine sunt eu, într-un mod cât mai autentic, cât mai real.
-Părinții te-au susținut, ce profesii au ei?
-Părinții mei sunt niște oameni simpli, lucrează la Depozitul de Manuale și Rechizite Școlare, la Inspectoratul Școlar Județean, și m-au susținut întotdeauna în tot ceea ce am vrut să fac. Nu m-au împins de la spate, m-au lăsat pe mine să iau decizii în legătură cu viitorul meu, inclusiv când am ales să aplic la Harvard, mi-au zis că mă vor susține din toate punctele de vedere, indiferent în ce țară aș vrea să studiez. La fel și fratele meu. Am un frate mai mare, și tot timpul timpul m-a sprijinit să iau cele mai bune decizii.
El este student acum la Universitatea din București, la Științe Politice, în limba engleză. Are 20 de ani.
„Aici nu avem aceleași oportunități de cercetare”
-Când vei pleca în SUA? Ai vreo temere legată de plecare, de adaptare?
-Plec vara viitoare, în august, iar studiile încep în septembrie. Da, cel mai probabil voi pleca singură. Eu n-am mai fost până acum în SUA și nu știu cum e atmosfera pe acolo, singura mea teamă ar fi legată de siguranța femeilor pe stradă, dar mă liniștește faptul că există o comunitate unită de români la Harvard, sunt undeva la 20 de oameni. Așa mă gândesc că am cu cine să stau, să mă împrietenesc, iar în felul acesta sper să nu mă mai simt atât de departe de casă.
-Eu am dreptul să aleg materiile în anul doi de facultate și cel mai probabil voi alege ceva pe fizică, mi-ar plăcea să îmbin cu ceva pe social, încă nu știu nici eu. Poate filosofie sau politici publice.
-Te-ai gândit și la întoarcerea în România? Ce vei face după studii, așa, orientativ?
-Bazându-mă acum strict pe pasiunile mele, mi-ar plăcea ca după studii să mă angajez în SUA, să fac internshipuri, poate chiar la NASA dacă am noroc, iar ulterior să mă întorc în țară și să intru în Agenția Spațială Română, pentru că-mi doresc foarte mult să aduc oportunități care sunt în afară și în România.
Eu, de exemplu, de fiecare dată când mă întâlneam pe la olimpiade cu colegii mei, discuțiile erau aceleași: că vrem să plecăm din țară pentru că aici nu avem aceleași oportunități de cercetare. Și am realizat că nu are sens să ne plângem în această privință, ci să începem noi ceva. Să încercăm să facem noi o schimbare, să acumulăm cunoștințe, experiență și să le folosim având acest scop.
„Școala nu ne pregătește pentru a avea competențe, ci doar cunoștințe”
-Ca vicepreședinte al Consiliului Elevilor, ce probleme ai întâlnit în școală? Ce crezi că-i lipsește sistemului actual de educație din România ca să fie și mai eficient, mai apropiat de elevi?
-Problemele pe care le-am întâmpinat eu și colegii mei și pe care am încercat să le rezolvăm au fost legate de transport, de bursele școlare, în mare parte, dar aș pune cel mai mult accent pe partea de finanțare. Pentru că de aici pornesc problemele legate de infrastructura foarte slabă, și știm că au existat, de-a lungul timpului, elevi care și-au pierdut chiar viața din cauza nesiguranței infrastructurii la școală.
Apoi, aș menționa curricula învechită, care n-a mai fost revizuită de mai bine de un deceniu, cu manualele foarte vechi. S-au întâmplat atât de multe lucruri în societatea noastră, a apărut inteligența artificială, și pe sănătate s-au schimbat lucruri, iar noi învățăm aspecte foarte învechite.
Din punctul meu de vedere, ar trebui să existe în școli și educație media, cu rețelele de socializare, fake news ș.a., educație pentru sănătatea reproductivă, pentru a înțelege mai bine corpul uman. Vedem că România e pe primul loc în Europa la mame minore…
Aș mai adăuga și gândirea critică. Acesta este un aspect important, anume că școala nu ne pregătește pentru a avea competențe, ci doar cunoștințe. Nu poate să ne pregătească pentru viața reală de după școală. Acesta este adevărul actual.
Foarte puțini profesori sunt deschiși într-adevăr pentru a susține mai mult elevii care vor mai mult, în general vorbind, de aceea cred că ar trebui să existe o schimbare.
-Care au fost reacțiile în liceul tău?
-Colegii mei m-au susținut tot timpul, câteodată mi-era greu să-i ascult când spuneau că sigur voi reuși să intru la Harvard, eu încercam să nu-mi fac prea multe speranțe, tocmai pentru că nu voiam să fiu dezamăgită. Profesorii care mi-au scris recomandările pentru aplicație m-au susținut foarte mult. În schimb, au fost și profesori reticenți, exista, totuși, o mare probabilitate de a fi respinsă.