Revizionismul locului este ajutat de faptul că în Balcani, fiecare națiune are și varianta ei „mare”, explică istoricul Mihai-Florin Hasan, într-un interviu pentru cititorii HotNews.
„Renașterea”, cel de al treilea partid ca număr de susținători din Bulgaria, este doar unul dintre partidele revizioniste de la sud de Dunăre.
„Vrem Macedonia și sudul Basarabiei pentru Bulgaria”, a scris recent această mișcare politică, Vazrajdane („Renașterea”), pe contul său oficial de Facebook.
Afirmația partidului extremist pro rus din Bulgaria vine în contextul în care regulile internaționale sunt supuse unor contestări neașteptate. Declarațiile președintelui ales al SUA, Donald Trump, privind pretențiile teritoriale ale acestuia, au surprins. Istorici și economiști precum Thomas L. Friedman în The New York Times s-au declarat stupefiați de cât de puțin înțelege președintele ales cât de mult încurajează discursul revizionist de pretutindeni.
Ce crede istoricul Mihai-Florin Hasan, profesor la Colegiul Ortodox „Mitropolit Nicolae Colan” din Cluj-Napoca?
-Domnule profesor Hasan, cum se explică, din punct de vedere istoric, pretențiile teritoriale ale Bulgariei în sudul Moldovei și al Ucrainei?
–Datele istorice pe care le avem în prezent susțin că, în jurul anului 680, hanul Asparuh, unul dintre copiii hanului Kubrat, coboară de pe Volga înspre Balcani și are o bătălie cu bizantinii la Ongal, undeva în nordul Dobrogei.
Se presupune că, după acea bătălie, Dobrogea a devenit parte a primului Țarat Bulgar. Ideea este că, din punct de vedere arheologic, informațiile pe care le deținem indică faptul că bizantinii au părăsit pentru o vreme spațiul dobrogean undeva pe la 684-685, de abia la circa patru sau cinci ani după bătălia respectivă.
E cert însă că bizantinii au revenit în Dobrogea în timpul marii ofensive din timpul dinastiei macedonene, odată cu Nicefor al II-lea Focas și Ioan Tzimiskes, anii 960-970, atunci când, după o serie de conflicte, bizantinii încheie o alianță ciudată cu varegii de la Kiev. Sviatoslav, lider al Rusiei Kievene și tatăl lui Vladimir cel Mare, creștinătorul Estului, și-a stabilit atunci vremelnic capitala la Pereslaveț, undeva în apropiere de Tulcea.
După cum o arată denumirea, este vorba despre o toponimie slavă, însă nu știu dacă trebuie să ne gândim la o mare așezare din timpul primul hanat bulgar. Mai degrabă, astfel de așezări erau niște târguri care arătau cam ca orașele de frontieră din Vestul Sălbatic, din perioada 1830-1840.
Aveau probabil o fierărie, un țarc pentru animale, un loc în care se putea bea sau mânca ceva, și, cel mult, niște corturi. Cam astea trebuie să fi fost marile târguri din perioada medievală din această parte a Europei.
Cum arăta ”stăpânirea” în acea vreme
-Cum era viața lor de ”stăpânitori”?
-Astfel de triburi își ridicau corturile în jurul iurtei hanului, căci toți aveau un han, mai mare sau mai mic, iar iarna le strângeau și mergeau mai departe. Nici nu îți dai seama cum poate fi gândită o asemenea stăpânire a unor teritorii, mai mult decât o ocupare vremelnică a unor locuri de pășunat.
Dincolo de toate, putem spune că bulgarii stăpânesc într-un fel sau altul Dobrogea din secolul al VII-lea până în secolul al X-lea, după care o pierd din nou în favoarea bizantinilor. O mai recâștigă vremelnic, în perioada 1241-1242, în timpul celui de al doilea Țarat Bulgar, însă pentru o perioadă extrem de scurtă, de circa 30 de ani.
În ce privește actualele comunități bulgare din sudul Republicii Moldova și sudul Ucrainei, ele își au originea mai degrabă în secolul al XVIII-lea, de pe vremea Ecaterinei a II-a și a soțului ei, generalul Potemkin, decât din vremea primilor hani bulgari. Și bulgari, și găgăuzi, au fost strămutați în astfel de zone ca parte a planurilor ruse de a popula zonele în care tătarii și cazacii își pășteau animalele.
Vorbim despre o zonă săracă, mlăștinoasă, în care se pescuia sau se extrăgea nămol și sare. De altfel, nici turcii au ridicat centre fortificate în zonă, ci la Bender (Tighina), pentru că în zona respectivă nici măcar nu aveai unde să ridici asemenea fortificații.
Nici Ștefan cel Mare nu a construit cetatea nouă a Chiliei pe grindurile de acolo, ci pe o zonă mai stabilă a Deltei. Vorbim despre o zonă puțin populată, puțin controlabilă, cu multe smârcuri. Nu era importantă decât din punct de vedere strategic.
Și astfel, dacă vorbim despre importanța strategică, ajungem la discuțiile dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă din perioada 1877-1878, atunci când turcii au intenționat să cedeze Dobrogea către ruși. Iar țarul Alexandru al II-lea ar fi intenționat inițial să o cedeze bulgarilor. Însă, având în vedere interesele sale în Basarabia de Sud, a considerat că este mai profitabil să ofere Dobrogea României în schimbul Basarabiei.
Mihai-Florin Hasan, Foto: Studio HotNews”Noi i-am adăpostit pe revoluționarii lor, în frunte cu Hristo Botev sau cu Stefan Stambolov”
-„Renașterea” nu e singurul partid revizionist din Bulgaria care are pretenții teritoriale în România sau Moldova.
–Mai există un partid revizionist bulgar, unul care a fost înființat la începutul anilor ’90 și care a fost condus de Krasimir Karakaceanov. Se numește Mișcarea Națională Bulgară și, la fel ca și Renașterea, pretinde părți din Macedonia, din Moldova și din Dobrogea.
Putem spune, în ordinea asta de idei, că extremiștii de azi nu sunt chiar deschizători de drumuri și nu sunt nici măcar un fenomen singular. De altfel, în Balcani, fiecare națiune are și varianta ei „mare”.
Interesant este că, în contextul acesta, noi i-am sprijinit pe bulgari de la Cuza încoace. În perioada anilor 1870, exista o mare comunitate bulgară la București, iar noi i-am adăpostit pe revoluționarii lor, în frunte cu Hristo Botev sau cu Stefan Stambolov.
De aceea mi se pare foarte interesant că, în condițiile în care noi am susținut mișcarea națională bulgară, le-am oferit armament, sprijin logistic, ei vin acum cu astfel de pretenții teritoriale.
În ceea ce privește sudul Ucrainei, fiind vorba despre un partid filorus care emite pretenții revizioniste, cumva le poți înțelege retorica. Dar nu este și cazul Basarabiei.
Dacă am invoca drepturi istorice, ultimii care au cucerit Basarabia au fost rușii. Iar înainte de ruși au fost românii.
”Democrația este un sistem care trebuie gestionat cu multă rațiune”
-Efectele?
-Această politică de a „băga bățul prin gard” are darul de a deschide uși către tot felul de idei revizioniste. Cred că rușii au deschis o cutie a Pandorei pe care, la acest moment, poate nici nu mai pot, poate nici nu doresc să o închidă.
Să nu uităm că acest conflict din Ucraina nu a început nici în 2022, nici în 2014. Cred că-i putem pune bazele în 2008, atunci când Vladimir Putin era o tânără vedetă a establishment-ului politic european.
Din punctul acesta de vedere, Putin a avut un timp îndelungat la putere pentru a cloci astfel de planuri și pentru a lansa idei revizioniste.
Este un trend, nu foarte sănătos, de a ne juca cu democrația. Practic, democrația a ajuns un teren de joacă în care unii cred că putem face orice, că putem spune orice, fără să ni se întâmple nimic. Nu este așa.
Democrația este un sistem care trebuie gestionat cu multă rațiune. Ea trebuie învățată, trebuie explicată celor tineri, ceea ce la noi nu prea s-a făcut. Se vede asta din faptul că generațiile tinere sunt fascinate de dictatori, și asta pentru că nu înțeleg democrația.
Vreau să cred că generația noastră, cea născută înainte de 1989, înțelege perfect ce înseamnă democrația și cât de greu este să o menții. Românii au parte de 36 de ani de democrație neîntreruptă. Și asta chiar și cu perioada de început a lui Iliescu, cu tot felul de căutări de gen perestroika sau glasnost.
Noi doar în perioada interbelică am mai avut democrație, și atunci pentru mai puțin de 20 de ani, din 1919 până în 1938. Bulgarii chiar mai puțin.
De aia cred că Bulgaria ar trebui să își vadă de Bulgaria ei mică, să o pună pe picioare înainte de a se gândi la alte chestiuni, pentru că și ei, la fel ca și noi, mai au foarte mult de muncit la acest capitol.
Cât despre Donald Trump și inflamarea opiniei publice internaționale cu tot felul de pretenții teritoriale, cred că este, mai degrabă, un om de afaceri care joacă poker la cacealma. Poate câștigă ceva chiar și cu o mână goală. Atâta tot.
Eu cred că am fi mult mai câștigați în lipsa unor vise din astea utopice, cu „milenarisme” sau cu variante mari ale unor state. Cu mai puțină ură, cu mai puțină încrâncenare, putem să trăim liniștiți unii lângă ceilalți.