Reașezarea lumii îi îngrijorează, ca întotdeauna în istorie, pe cei mici, aflați între marile forțe. „Suntem o furnică dintr-o mare pădure”, spune Naaja Hjelholt Nathanielsen, ministrul pentru Afaceri, Comerţ, Minerale, Justiţie şi Egalitate din Groenlanda, în interviul acordat în capitala țării, Nuuk, pentru cititorii HotNews.
- „Nu suntem naivi. Știm că suntem doar o furnică foarte mică într-o mare pădure. Dar vă dau un exemplu: în România, de ce aţi ales să fiţi pro-NATO? Pentru că era alianța care vă respecta mai mult statul de drept, țara, democrația, da?”.
- Adevăratul patriotism din Groenlanda e definit, crede Naaja Nathanielsen, astfel: ”Vrem independență, dar suntem mereu conștienți că ar trebui să avem alianțe”
- „Populiștii arareori pot răspunde la acest tip de întrebări: vom mai avea asistență medicală gratuită? Vom mai avea școli gratuite? Cum rămâne cu lumea exterioară? Cum rămâne cu apărarea noastră? Cum rămâne cu loialitatea noastră faţă de partenerii occidentali și NATO?”.
- „Avem nevoie de cineva care să ne cumpere resursele, nu putem cumpăra de la noi înșine”, crede ministrul Naaja Hjelholt Nathanielsen, care se ocupă de portofoliul ce are în sarcină securitatea economică a Groenlandei.
- Unde îi dă dreptate lui Donald Trump: „Trump dorește investiții suplimentare ale Danemarcei în monitorizarea Arcticii. Noi avem câțiva câini de sanie pe coasta de est și câteva nave care nu prea funcționează”.
- „Atâta timp cât avem NATO, lucrurile vor fi ținute sub control. Dar, dacă NATO se prăbuşeşte, cred că vom avea de-a face cu un scenariu complet diferit”.
„Voi, românii, ați fost întotdeauna într-o sferă de interes pentru Rusia. Nu cred că ați trăit vreodată o perioadă în care să nu fiți conștienți de ceea ce face și gândește Rusia. La fel ca noi, cu SUA”, spune Naaja Hjelholt Nathanielsen, ministra pentru Afaceri, Comerţ, Minerale, Justiţie şi Egalitate din Groenlanda.
Ea crede că multe lucruri în comun pe care Groenlanda şi Europa de Est le au, căci geografia şi istoria au plasat aceste regiuni la intersecţia unor puteri globale.
Naaja Nathanielsen conduce unul dintre cele nouă ministere care alcătuiesc cabinetul premierului groenlandez Múte B. Egede. Ea face parte din Partidul social-democrat Inuit Ataqatigiit (în traducere, comunitatea poporului). Are 49 de ani şi o experienţă vastă în politică, după ce a fost de două ori parlamentar în Inatsisartut-ul groenlandez şi ministrul al Resurselor Naturale.
„Cei mai feroce apărători ai libertății sunt cei cărora le-a fost refuzată”
Nathanielsen spune că activitatea sa publică e ghidată de valoarea libertăţii, pe care a învăţat-o de la tatăl său. „Groenlanda a fost o colonie și asta este destul de adânc înrădăcinat în modul nostru de gândire. Pentru tatăl meu, pentru generația lui, nu existau prea multe opțiuni în ceea ce privește, de pildă, ce doreau să studieze, unde doreau să locuiască și așa mai departe. Aşa a înţeles cât de importantă e libertatea. Şi a transmis asta şi fiicelor sale”, explică ministra în dialog cu HotNews.
Ce spune ministrul amintește de un editorial de pe siteul CNN, scris după ce Rusia a atacat Ucraina. Mirat și el de rezistența armatei de la Kiev și populației, editorialistul a scris: ”Cei mai feroce apărători ai democrației sunt cei cărora le-a fost refuzată”. La acest sentiment al refuzului de a fi, din nou, supus, se referă vorbele femeii din fața mea.
Aşa a ajuns Naaja Nathanielsen să fie una dintre cele mai vocale susţinătoare pentru obţinerea unei independenţe treptate, sănătoase, a insulei faţă de Regatul Danemarcei. Aşa a ajuns feministă şi luptătoare împotriva violenţei domestice. Aşa a ajuns, din 2016, timp de cinci ani, directorul tuturor închisorilor şi al serviciului de probaţiune din Groenlanda.
Cînd l-a auzit pe Donald Trump spunând „Groenlanda e un loc minunat. Avem nevoie de el pentru securitatea internaţională. […] E necesară pentru noi”, Naaja Nathanielsen tocmai își începea o nouă zi de muncă. Ea administrează portofoliul ministerial care se ocupă cu securitatea economică a Groenlandei: comerţ, minerale, justiţie.
Din cabinetul său ornamentat cu flori de cristale pe pietre de culori stranii, ministra se uită la harta lumii de sus, din dreptul Groenlandei. Prețuiește mai mult decât orice libertatea, dar nu e sigură că graniţele pe care le vede vor rămâne la fel. Cele două adevăruri incongruente încap într-o singură frază, pentru că așa se conturează lumea de azi.
Naaja Hjelholt Nathanielsen / Sursă foto: HotNews.ro / Laurențiu Ungureanu„Când ești foarte aproape de o superputere, îți schimbi modul de a gândi și de a acționa”
HotNews.ro: Ce principiu vă ghidează, doamnă ministru, pentru a naviga între marile interese?
Naaja Hjelholt Nathanielsen: Ne aflăm în Regatul Danemarcei, iar Danemarca este în Europa de Nord, dar mai aproape de Germania. Insulele Feroe sunt în Atlanticul de Nord, între Norvegia şi Islanda. Însă Groenlanda este chiar între Rusia și Statele Unite. Deci, cred că am știut întotdeauna în Groenlanda că poziția noastră geografică este diferită. Întotdeauna am fost poziționați între două superputeri. Așa că am fost întotdeauna foarte conștienți că situația noastră necesită multă diplomație.
Este o poziție dificilă. De mai bine de 80 de ani, avem o prezență militară americană în Groenlanda. Și recunoaștem că SUA consideră Groenlanda drept o poartă principală sau drept un port către Rusia.
Așadar, a fi de interes pentru două superputeri concurente este ceva ce putem vedea, cred, mai ușor decât dacă ești poziționat în Europa de Nord. E adevărat, cred că avem multe în comun în Europa de Est, cu Finlanda în această privință. Când ești foarte aproape de o superputere, îți schimbi modul de a gândi și de a acționa.
„Populația se simte apropiată de inuiți, iar sistemul de asigurări sociale e nordic, nu american”
– România este membră NATO şi majoritatea populaţiei susţine ferm această poziționare. În această privință, cum gândesc oamenii în Groenlandei?
– Ne vedem parte a alianței occidentale, parte a NATO. Și asta nu cred că se va schimba. Chiar dacă am deveni independenți. Deci cred că avem o viziune clară asupra faptului că suntem un aliat occidental. Sigur, am fost foarte mult influențați și de modul de gândire nord-european. De exemplu, avem un sistem de asistență socială care este mult mai nordic decât american. Pot spune că suntem un hibrid între Europa și inuiți. Pentru că, dacă întrebaţi populaţia generală de cine se simte cel mai apropiată, vor spune că de inuiţi. Nu de Rusia sau de Statele Unite. Ci de inuiţii din Cercul Arctic.
Disputele din Groenlanda: „Vrem independență, dar suntem mereu conștienți că ar trebui să avem alianțe”
– Pentru o regiune în care apartenenţa culturală şi tradiţiile inuite sunt foarte importante, un teritoriu care se luptă pentru independenţă faţă de Regatul Danemarcei, cum arată dezbaterile politice?
– Ei bine, avem cinci partide diferite, poate vor fi șase sau șapte după următoarele alegeri. Dar politica de centru are adună majoritatea oamenilor dintotdeauna.
Politicienii de centru sunt suveranişti şi gândesc în felul următor: vrem independență, dar suntem mereu conștienți că ar trebui să avem alianțe și nu doar să fim independenți, fără niciun fel de legătură cu lumea exterioară.
Pentru că suntem atât de mici, nu este cu adevărat posibil, în zilele noastre, să rămânem singuri, fără niciun partener. Sigur, există şi politiceni cu retorică mai populistă, care cred că ar trebui să fim independenţi de mâine și că nu avem nevoie de nimic altceva. Dar ei sunt o minoritate.
Şi arareori pot răspunde la acest tip de întrebări: vom mai avea asistență medicală gratuită? Vom mai avea școli gratuite? Cum rămâne cu lumea exterioară? Cum rămâne cu apărarea noastră? Cum rămâne cu loialitatea noastră faţă de parteneri? În cazul lor, cred că este mai mult o atitudine decât o politică reală.
„Avem nevoie de cineva care să ne cumpere resursele, nu putem cumpăra de la noi înșine”
– „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă” – e o vorbă românească, care implică, în conştiinţa populară, şi faptul că n-ar trebui să lăsăm străinii să beneficieze de bogăţiile noastre. Care e modelul groenlandez, în condiţiile în care aici există şi o mulţime de studii care arată multitudinea de resurse naturale?
– Cred că nu este nimic greșit în a fi patriot. Dacă vrei să te dezvolţi, trebuie să realizezi că reprezinţi doar o parte a acestei lumi. Or, avem nevoie de cineva care să ne cumpere resursele, nu putem cumpăra de la noi înșine. Trebuie să facem comerţ cu alte state.
Și, bineînțeles, și ele ar trebui să câștige, la fel cum ar trebui să câştige propriile noastre comunităţi. Întotdeauna am făcut comerț, chiar și cu mulți, mulți ani în urmă, comunitățile mici aveau relaţii cu lumea exterioară. Iar asta ne-a ajutat să supravieţuim aici. Aşadar, noi ne dorim parteneriate.
Vă dau şi câteva exemple: nu avem nicio problemă cu mineritul. Exportăm deja foarte mult prin industria pescuitului – iar astea sunt tot resursele noastre naturale. Invităm oamenii de afaceri să beneficieze de potențialul nostru hidroenergetic.
Peisaj din Nuuk, Groenlanda (ianuarie 2025) /Sursă foto: HotNews.ro / Laurențiu UngureanuAșadar, cred că suntem foarte deschiși exploatării resurselor noastre naturale. Vrem doar să ne asigurăm că există un beneficiu pentru Groenlanda, atât la nivel național, cât și la nivelul comunității locale.
Da, cred că există o diferență poate față de o abordare mai capitalistă: faptul că suntem inuiți. Și acesta este un mod foarte pragmatic de a gândi. Este în centrul culturii noastre să nu iei în exces, ci să iei ceea ce îți trebuie. Iar în Groenlanda, nu avem nevoie de prea multe pentru ca economia noastră să crească și să se dezvolte.
Desigur, totul trebuie să fie echitabil și trebuie să se simtă în comunitățile noastre locale faptul că alte țări au venit și au încheiat parteneriate cu noi.
Suntem aici de mii de ani, în acest mediu foarte dur. Vom fi aici și mâine. Ne dăm seama că suntem o parte foarte mică a lumii mari. Şi de aceea, credem că cea mai bună cale este să împărţim. Colaborarea şi pacea sunt în ADN-ul nostru.
Speră că europenii vor contribui mai mult la NATO
– Vă confruntaţi cu propaganda rusă?
– Nu în mod deschis. Nu am avut aceste campanii din exterior. Știu că ați avut unele în România. L-am văzut pe Elon Musk încercând să influențeze alegerile din Germania. S-a amestecat şi în politica din Marea Britanie. Dar astfel de lucruri nu sunt atât de evidente în Groenlanda. Dar, în mod cert, au existat încercări de influenţare a Groenlandei din exterior. Dar nu am văzut un val, ca în alte state.
– Dar cu propaganda americană?
– Cred că atunci când ne așteptăm la propagandă, ne așteptăm să vină din toate părțile, nu numai din partea Rusiei, ci și din partea intereselor americane. Puteți vedea că Elon Musk este foarte activ. Desigur, el este un antreprenor privat, dar acum ocupă şi o poziţie oficială. Lucrurile se schimbă şi în SUA acum şi, cu siguranță, noua politică va fi mult mai „interactivă” cu alte țări și cu modul lor de gândire.
– Schimbarea în politica Statelor Unite are şi un nume: „marea resetare”. Ce înțelegeți din ea și cum v-ar afecta?
– Cu siguranţă va exista o schimbare în dinamica alianței occidentale. Dar nu pot spune încă unde se va ajunge. Nu cred că niciunul dintre noi nu este încă sigur. Cred că ar putea exista o schimbare în apropierea dintre Europa și SUA. Acestea vor fi mai inegale sau nu vor mai avea aceleași legături diplomatice. Dar cred că acest lucru va afecta într-o oarecare măsură și NATO. În momentul de față, ceea ce aud din partea SUA este că se așteaptă ca partenerii NATO să plătească mai mult. Sper că acesta este sfârșitul cererilor și că vor exista mai multe investiții în NATO şi că alianţa va rămâne puternică în continuare.
„Trump dorește investiții suplimentare în monitorizarea Arcticii”
– Ce ar putea însemna retorica a lui Donald Trump pentru cealaltă superputere, Rusia?
– Ei bine, dacă aceasta este noua retorică a superputerilor, atunci noi toți ceilalți vom fi afectați. Dacă luăm retorica lui Trump față de Groenlanda, el a vorbit despre controlul și proprietatea Groenlandei. Și, în ultimele săptămâni, a vorbit din ce în ce mai mult despre asta. Sigur, o parte este, desigur, doar retorică și poate că nu ar trebui luată la propriu, dar o parte din ea, cred eu, este destul de serioasă.
Și cred că sunt două lucruri destul de serioase: Trump dorește investiții suplimentare în monitorizarea Arcticii, investiții mai mari din partea Danemarcei, probabil din partea NATO în Groenlanda, pentru a securiza granițele americane. Pentru că, da, suntem un fel de poartă de intrare pentru restul lumii și pentru Rusia. Deci, cred că se va aștepta ca Danemarca să crească investițiile în prezența militară în Groenlanda.
„Dacă trebuie să fim sinceri, nu prea s-au preocupat”
– Deși Danemarca tocmai a făcut unele investiţii…
– Dar, dacă trebuie să fim sinceri, nu prea s-au preocupat… Strategia a fost foarte lentă și mulți ani nu au investit suficient. Și cred că și Danemarca își dă seama acum de acest lucru. În ceea ce privește Groenlanda, spunem de ceva timp că avem nevoie de mai multă monitorizare. Noi avem câțiva câini de sanie pe coasta de est și câteva nave care nu prea funcționează. Așa că înțelegem acest punct de vedere al președintelui american.
– Şi al doilea punct?
– Cred că este ceea ce a spus în discursul său de învestire, la sfârșit. A spus „să extindem teritoriile”. Așadar, dacă este un expansionist, atunci, desigur, cred că ne așteaptă o nouă ordine mondială, într-adevăr. Dacă el crede că are un acces legitim la Groenlanda, atunci de ce nu ar spune Putin același lucru despre Ucraina și Europa de Est, apoi, desigur, de ce nu ar spune China același lucru despre Taiwan?
Deci, asta ar trimite un mesaj. Așadar, în momentul de față, toată lumea ține pe toată lumea puțin sub control. Poate vor exista mici confruntări, dar sperăm că ele vor fi izolate. Or, dacă se schimbă această dinamică, da, va fi o ordine mondială foarte nouă pentru noi toți.
„Este înfricoșător, dacă NATO se prăbuşeşte, cred că vom avea de-a face cu un scenariu complet diferit”
– Ce înseamnă această nouă ordine mondială? Pentru Groenlanda, pentru Europa de Est…
– Cred că ar fi o cu totul altă dinamică pentru Europa de Est, așa cum o înțeleg eu. Din ceea ce ştiu, cred că ați fost întotdeauna într-o sferă de interes pentru Rusia. Așadar, nu cred că ați trăit vreodată o perioadă în care să nu fi trebuit să vă uitați la Rusia, să fiți conștienți de ceea ce face și gândește. Din păcate. Dar, la fel ca noi, cu SUA.
Întotdeauna am fost conștienți de faptul că SUA au interese în Groenlanda. Așa stau lucrurile. Adică e felul implicit de-a fi. Așa a fost de la început.
Aşa că o nouă ordine mondială poate că nu va însemna război, dar va presupune expansiuni. Este înfricoșător, dar cred că, atâta timp cât avem NATO, lucrurile vor fi ținute sub control. Dar, dacă NATO se prăbuşeşte, cred că vom avea de-a face cu un scenariu complet diferit.
– Se gândeşte cineva la prăbuşirea NATO?
– Nu, eu nu. Dar cred că, pentru ca NATO să continue, trebuie să ascultați mesajele din partea SUA privind creșterea cheltuielilor pentru NATO. Cred că aceasta este cerința pentru a continua alianța. Și cred că toată lumea încă vede Alianța Nord-Atlantică drept o organizație puternică și importantă. Or, dacă trebuie să continue, cred că aceasta este calea.
Povestea companiei chineze care și-a pierdut licența
– Dumneavoastră sunteţi ministrul care a interzis mineritul de uraniu în Groenlanda și aţi pus capăt contractului cu o companie minieră chinezească, pe cale să exploateze o mină lângă Nuuk. De ce?
– Retragerea licenței deţinute London Mining, care era o companie chinezească, nu a avut nimic de-a face cu statul care investea. Am făcut-o pentru că nu au respectat regulile stipulate în acordul de minerit. Așa funcționează legea. Așa că am făcut doar ceea ce legea îmi cerea.
Iar în ceea ce privește mineritul uraniului, în politica Groenlandei au existat discuții de mulți ani. Noi am avut toleranță zero față de mineritul de uraniu timp de mulți, mulți ani. Apoi a existat un guvern care a legalizat mineritul de uraniu, lucru care a provocat o mulțime de discuții politice, iar, în cele din urmă, partidul care a luat această decizie a pierdut alegerile.
Mandatul dat de prim-ministrul meu a fost să interzicem mineritul de uraniu. Așa că am propus această lege, care a trecut, nu cu un număr mare. Atunci când vine vorba de mineritul uraniului, partidele politice sunt încă în dezacord.
Dar, dacă întrebați populația, în momentul de față există o majoritate împotriva exploatării uraniului. Sigur, se pot găsi şi susţinători. Dar, per ansamblu, groenlandezii susţin mineritul, însă nu uraniul.
– Dar ce părere are guvernul Groenlandei despre exploatarea mineralelor rare? Cum vă sună noua mantră „Drill, baby, drill”?
– Da, cred că avem o atitudine pozitivă față de minerit și avem o mulțime de zăcăminte de minerale rare care nu conțin un prag ridicat de uraniu. Avem mai multe proiecte în derulare și sperăm să fim o țară minieră la un moment dat. Nu suntem chiar acum, avem o mină deschisă și altele în plan. Cred că avem nevoie de trei până la cinci mine stabile pentru a spune că suntem o țară minieră. Și nu suntem încă acolo.
„Nu putem să dublăm sau să triplăm numărul de persoane din Groenlanda”
– Pentru ca o mină să fie deschisă, este nevoie de trei-patru sute de muncitori, iar Groenlanda pur și simplu nu are această forță de muncă. Iar, dacă alte naționalități vin aici să lucreze, se va crea un dezechilibru al populației.
– Pentru a obține o licență minieră, trebuie să faci mai multe studii. Iar unul dintre acestea este efectul pe care proiectul îl va avea asupra comunității. Or, majoritatea proiectelor miniere nu sunt în orașe, ci în fiorduri.
Așadar, taberele sunt acolo, iar muncitorii vin cu avionul și lucrează câteva săptămâni sau luni, apoi pleacă. Așa că nu există prea multe legături cu comunitățile locale. Și sunt foarte puține proiectele care necesită atât de mulți oameni. Multe dintre ele necesită 60, 50 de oameni pentru a fi derulate. Sunt proiecte mai mici.
Cred că cel din Kvanefjeld, în sudul ţării, a fost destul de mare, se așteptau la o mulțime de muncitori. Dar acestea sunt puţine. Cele pe care le avem acum nu necesită forţă de muncă atât de amplă.
Așa că eu cred că mineritul este gestionabil şi trebuie să fie ușor de gestionat, pentru că nu putem, ca o populație mică, să dublăm sau să triplăm numărul de persoane din Groenlanda. Așa că suntem mereu atenți la acest aspect atunci când facem afaceri.
E adevărat, Groenlanda nu are forță de muncă, avem un șomaj scăzut și o mulțime de afaceri. Ne lipsește forța de muncă în toate sectoarele, așa că importăm foarte mult.
Naaja Hjelholt Nathanielsen: Să știi că ai petrol nu înseamnă că e ușor să-l găsești
– Există și resurse petroliere…
– Da, și avem de fapt un moratoriu privind forarea pentru petrol din multe motive. Şi nici măcar nu este un model bun de afaceri. Noi nu am găsit petrolul! Ştim că este acolo, știm că există, dar nu l-am găsit încă. E ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân.
Şi, atunci când îl vom găsi, va dura cel puțin 10 ani până când vom putea aduce primul baril pe țărm. Și va fi foarte scump de extras. Iar atunci când acel baril va fi acolo, lumea va fi trecut, cel mai probabil, la alte surse de energie regenerabilă. Așa că nu cred că este un model bun de afaceri.
– Studiile arată că mult din petrolul neexploatat al lumii se află în Groenlanda. Cum de nu l-aţi găsit?
– Aşa este, ne așteptăm să avem foarte mult petrol, dar este nevoie de multă competență, timp și efort pentru a găsi zăcăminte. Zăcămintele trebuie să fie de amploare, extracţia trebuie să fie fezabilă. Am avut o mulțime de foraje în anii 2010 şi nu am găsit nimic de amploare comercială. Cred că de asta au părăsit Groenlanda majoritatea companiilor. A fost o „forare uscată”, cum se spune. Și, în același timp, pentru că este atât de costisitor, multe dintre instituțiile financiare nu au sprijinit forarea pentru petrol în Arctica din cauza mediului vulnerabil.
– Pe măsură ce gheața se subțiază, se descoperă o nouă rută comercială, celebrul pasaj de Nord Vest. Cum gestionați acest lucru?
– Ei bine, în primul rând, nu este doar ruta noastră, desigur. Există și alte țări, cum ar fi Canada sau Statele Unite care sunt îndrituite la această rută. Cred că aceste chestiuni se rezolvă cel mai bine prin dialog. Cum ne vom ocupa de această zonă? Cum vom profita de ea cu toţii, nu doar o parte? Dar cred că nu am ajuns încă acolo. Deocamdată, traversarea pe acea rută e foarte dificilă.
– A existat o navă care a trecut…
– Da, dar nu este ușor. Așadar, cred că cea mai bună cale de urmat în toate acestea, indiferent dacă este vorba de minerale de pământuri rare, de rute maritime sau de securitate, este să facem apel la dialog, să respectăm faptul că suntem un guvern independent cu propriul parlament, care respectă statul de drept. Or, ne așteptăm ca partenerii noștri să facă același lucru, iar SUA este partenerul nostru.
„Trebuie să insistăm pentru pace și nu avem alte instrumente decât dialogul”
– Faceți apel la dialog, dar credeți că, fiind o țară cu o populație mică, aveți puterea de a negocia pe picior de egalitate?
– Singurul instrument pe care îl avem este să facem apel la dialog, să sperăm că aliații noștri respectă limitele, respectă alte democrații și văd potențialul parteneriatelor mai degrabă decât al proprietății.
Nu suntem naivi. Știm că suntem doar o furnică foarte mică într-o mare pădure. Dar vă dau un exemplu: în România, de ce aţi ales să fiţi pro-NATO? Pentru că era alianța care vă respecta mai mult statul de drept, țara, democrația, da?
Cred că asta fac țările mici. Încercăm să ne aliniem cu alte țări care gândesc la fel, care ne respectă, chiar dacă suntem mici. Care știu că și țările mici au o voce. Și s-ar putea să ajungem la un moment în care va trebui să fim mai vocali în această privință.
Trebuie să insistăm pentru pace în întreaga lume, că trebuie să insistăm pentru dialog în locul demonstrațiilor de forță și de putere. Și nu avem alte instrumente decât dialogul. Sigur, ne aflăm într-o perioadă în care pacea devine mai nesigură. Dar sper că bunul simț va prevala și ne vom da seama că stabilitatea statelor este soluţia cea mai bună pentru prosperitatea tuturor.