În Oltenia, Anul Nou este un moment de sărbătoare plin de obiceiuri și tradiții, care marchează începutul unui nou ciclu al vieții. Cele mai importante sunt Vasilca(acum pe cale de dispariție), Plugușorul, Urșii, Capra, Plugușorul și Sorcova.
Vasilca este una dintre cele mai vechi tradiții de Anul Nou din Oltenia și este considerată o ritualizare a începutului unui nou an, cu scopul de a aduce prosperitate, sănătate și belșug. Tradiția presupune ca tinerii din sate să se îmbrace în costume tradiționale și să pornească la colindat, purtând „vasilca” – o păpușă în Gorj, sau o mască din fân sau pânză, adesea însoțită de clopoței și panglici colorate, în alte zone.
Acești tineri, numiți „Vasilcăreți”, formează grupuri care merg din casă în casă, colindând și dansând în cercuri, invocând binecuvântările pentru anul ce vine. Se crede că prin această practică, spiritele bune sunt chemate pentru a proteja gospodăriile și a asigura recolte bogate și sănătate pe tot parcursul anului.
În Gorj, „în noaptea de Anul Nou, una dintre cele mai vechi și colorate tradiții din județul Gorj este Vasilca, un obicei plin de veselie, urări de bine și semnificație culturală profundă. În această noapte, urătorii, îmbrăcați în costume tradiționale, pornesc cu o păpușă mare și frumos îmbrăcată, numită „Vasilca”, pentru a adresa gospodărilor urări de sănătate, belșug și prosperitate în anul care începe.
Vasilca este o datină străveche care are rădăcini în sărbătoarea Sfântului Vasile, celebrată pe 1 ianuarie, și reprezintă un simbol al reînnoirii și al dorinței de bunăstare pentru comunitate. De obicei, grupul de urători era format din cinci sau șase persoane, care, însoțiți de instrumente muzicale, se deplasau din casă în casă, aducând bucurie și urări de bine. Păpușa Vasilca, care este simbolic îmbrăcată și decorată, devine protagonista acestei tradiții, fiind „jucată” și adusă în fața casei pentru a însoți urările”, scrie Centrul Judetean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj.
În Oltenia, Mersul cu Capra este, de asemenea, un obicei de Anul Nou bine cunoscut. Tinerii se îmbracă în costume specifice, adesea făcute din piei de animale sau materiale tradiționale, cu capul caprei făcut din lemn, și dansează pe străzi sau în fața caselor, clămpănind gura caprei, care face un zgomot în ritmul cântecului tradițional: „Ța, ța, ța, căpriță ța și la anul tot așa!” Acest dans simbolizează fertilitatea și protecția față de rău, iar „Capra” este considerată un simbol al sănătății și al norocului.
Un alt obicei emblematic este Urșii, care se desfășoară în multe sate oltenești de munte. Tinerii se costumează în piei de urs și dansează pe ritmuri de tobe, sperând să alunge spiritele rele și să aducă un an plin de noroc. Dansul urșilor, cu mișcări puternice și energice, este considerat un act de curățare a spațiului de forțele malefice.
Plugusorul este un obicei practicat în seara de Revelion, dar și în dimineața primei zile a anului, atunci când grupuri de tineri și copii merg din casă în casă, colindând cu urări de bine. Aceștia sunt însoțiți de un plug (un obiect simbolic, adesea confecționat din lemn sau metal) și rostesc versuri specifice, prin care își doresc ca oamenii din casă să aibă recolte bogate, sănătate și noroc în anul ce urmează: „Mâine anul se-nnoiește, Plugușorul se pornește și începe a ura, Pe la case-a colinda”.
De obicei, grupul care cântă Plugușorul era format din băieți care poartă costume tradiționale și sunt însoțiți de un bătrân sau un lider al grupului, care are rolul de a rosti versurile. Printre urările tipice ale Plugușorului se numără dorințe legate de belșug la muncile câmpului, de prosperitate în gospodărie și de fericire pentru întreaga familie.
La fel ca multe dintre celelalte tradiții de iarnă, Plugușorul are o puternică semnificație agricolă, fiind considerat un ritual care asigură bunăstarea gospodăriilor pentru anul ce vine.
Sorcova este un alt obicei îndrăgit de sărbătorile de Anul Nou, specific Olteniei, dar și altor regiuni ale țării. În dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii, dar și tinerii, se îmbracă în haine noi sau în costume tradiționale și merg din casă în casă cu „sorcova”, un ram de arbori împodobit cu flori de hârtie colorată și panglici.
Sorcova simbolizează viața, sănătatea și norocul. Copiii, cu ramul în mână, bat ușor gazdele pe spate și rostesc urări de sănătate și prosperitate pentru anul care vine. În tradiția oltenească, Sorcova este considerată o binecuvântare, iar gestul de a da „bătăi de sorcovă” este menit să aducă belșug, fericire și noroc casei vizitate.
Această practică este strâns legată de ideea de regenerare și de revitalizare a oamenilor și a pământului. Sorcova se crede că aduce cu sine o perioadă de rodnicie, dar și de armonie între oameni, fiind un mod de a celebra viața și natura: „Sorcova, vesela, Să trăiți, să-ntineriți, Ca un măr, ca un păr, Ca un fir de trandafir.”
Toți colindătorii sunt răsplătiți pentru urări. În trecut primeau colaci, mere și nuci, acum predomină banii.