În acest fel aș putea defini una dintre cele mai ample demonstrații care au avut loc în România, începând de la căderea comunismului și care în mod cert a fost dedicată apărării democrației împotriva celor care țin cu dinții de putere și sunt capabili să facă orice pentru a o păstra. Istoricii îi numesc pe cei care se cramponează de privilegii reacționari. A fost un protest pe cât de ferm, pe atât de pașnic, dacă facem abstracție de câteva excese, unele ale forțelor de ordine, altele ale demonstranților. A fost cea de-a doua lecție pe care au primit-o reprezentanții partidelor care au guvernat timp de 35 de ani România și, firește, fostul președinte timp de zece ani al acestui stat, care s-a baricadat în Palatul Cotroceni, transformat în agenție de turism, și refuză să îl părăsească. Ce am aflat și ce am învățat ieri?
Am aflat că, pentru a face pe placul puterii, forțele de ordine au mimat faptul că intervin în mod energic pentru a preveni violențele. De fapt, așa-numitele grupuri violente, despre care reporteri ai unor televiziuni afirmau că se pregătesc intens pentru a transforma manifestația de protest într-o debandadă și chiar într-un carnagiu, s-au dovedit a fi practic inexistente. Fără vreo legătură între ele, au fost reținute unele elemente, pe motiv că dețineau arme albe, fapt interzis de lege, sau pe motiv că aveau asupra lor sume mai mari de bani în euro, fapt permis de lege, reținerea acestora din urmă fiind un abuz. Tot abuziv a fost reținut și Horațiu Potra, pur și simplu pe motiv că era cine era, împreună însă cu fiul său care, în mod ilegal și fără știința tatălui, care de altfel l-a și mustrat sever, avea asupra lui un baston telescopic. Și cam asta a fost tot. De cealaltă parte a baricadei însă, în mod nedemn, unii dintre manifestanți i-au agresat verbal și chiar fizic pe câțiva jurnaliști ai unor televiziuni care au lansat fel de fel de informații calomnioase la adresa demonstranților și liderilor acestora. Și, pe bună dreptate, George Simion i-a mustrat pe cei care i-au agresat pe jurnaliști.
Cu cele două observații de mai sus, avem, cum precizam la început, de-a face cu una dintre cele mai ample manifestații desfășurate simultan în București, în țară și peste hotare și dedicată exclusiv apărării valorilor democratice. Sloganul „Turul doi, înapoi”, care a devenit un leitmotiv al mișcărilor de protest, sintetizează dorința expresă a manifestanților de a apăra cea mai importantă valoare democratică, dreptul de a vota și dreptul de a fi votat. Este vorba până la urmă de nouă milioane de voturi anulate în mod abuziv printr-o lovitură de stat, voturi de care au beneficiat nu doar Călin Georgescu, ci și toți ceilalți competitori ai primului tur de scrutin, la care se adaugă și voturile din străinătate acordate în cel de-al doilea tur de scrutin. Tot ieri am consemnat depunerea la Parchet a unor plângeri penale făcute de mai mulți cetățeni de către avocata Graziela Bârlă împotriva celor nouă reprezentanți ai Curții Constituționale a României. Plângerile penale se bazează pe un articol din Codul penal care vizează în mod expres infracțiunile multiple pe care le pot săvârși în exercițiul funcțiunii acești reprezentanți, în număr de nouă, ai Curții Constituționale a României. Nu știm cum se va finaliza acest demers, dar până una alta el demonstrează în mod cât se poate de bine argumentat că reprezentanții CCR nu se plasează undeva deasupra statului, lângă Dumnezeu, ci pot fi cercetați, judecați și condamnați, la fel ca orice persoane care încalcă legea și le creează prejudicii semenilor lor.
Un element frapant, șocant chiar, este faptul că după zile întregi de proteste, după ce nu numai în presa din țară, ci și în presa din străinătate au apărut referiri insistente la lovitura de stat pusă la cale în România de Klaus Iohannis împreună cu cei nouă de la CCR și cu complicitatea conducerii unor partide politice, care se cramponează de păstrarea unor privilegii, și nici măcar în timpul manifestației de ieri, nici președintele Klaus Iohannis, nici premierul României, Marcel Ciolacu, și nici vreun alt demnitar al statului ori al Parlamentului României sau vreunul dintre conducătorii partidelor care guvernează nu s-au deranjat să facă un gest democratic elementar. Și de bun simț. Să stea de vorbă cu demonstranții. Sau măcar să facă o declarație publică prin care să-și exprime un punct de vedere rezonabil sau, în ultimă instanță, un punct de vedere nerezonabil. Acest comportament disprețuitor al celor care dețin puterea îi descalifică pe fiecare în parte. Și pe toți împreună.
Le atrag tuturor atenția că avem de-a face cu un curs ireversibil al reacției publice, care va determina într-un mod decisiv și evenimentele care urmează. Vinovații au primit o primă lecție morală, politică și electorală la alegerile prezidențiale pe care le-au pierdut cu brio, dar și la alegerile parlamentare, unde fiecare dintre partidele care ne conduc a obținut cel mai mic scor din istorie. Protestele care au culminat cu cele de ieri constituie o a doua lecție și o a doua palmă pe obrazul acestora. Dacă mai este necesară o a treia lecție, atunci autorii loviturii de stat să refuze să admită reluarea turului doi, de acolo de unde a fost întrerupt, și să reia ambele tururi la prezidențiale, așa cum preconizează Guvernul. Și vor afla la sfârșit care este rezultatul.
un comentariu de Sorin Roșca Stanescu, jurnalist