Criza gazelor aduce atacuri venite din Rusia către Republica Moldova. Maria Zaharova acuză Chișinăul că folosește practici neo-naziste împotriva transnistrenilor. După ce a lăsat regiunea transnistreană fără gaz în plină iarnă, condamnând cetățenii din stânga Nistrului să înghețe de frig pe întuneric, Rusia încearcă să prezinte autoritățile de la Chișinău, precum și Occidentul ”colectiv”, drept vinovații pentru situația creată, conform deschide.md.
Declarațiile au fost făcute, din nou, de purtătorul de cuvânt al MID-ului de la Moscova, Maria Zaharova, care a acuzat Chișinăul că ar folosi ”practici neo-naziste” împotriva transnistrenilor.
”Sub pretextul lozincilor despre libertate și democrație, înțelegem cu toții că sunt lozinci false, are loc rezolvarea unor probleme geopolitice cu folosirea instrumentelor neo-naziste. Este o orientare evident naționalistă, cu directive neo-naziste, lansate în lumea de azi de ultra-liberali. Acest lucru poate fi văzut atunci când, în baza principiului național, socio-cultural, al comunității compacte care locuiește într-un spațiu, începe trierea, prigonirea acestora. În acest scop este folosit întregul arsenal al practicilor care demult trebuiau să dispară. De la prigonirea în baza limbii vorbite, până la deconectarea de la resursele vitale pentru oameni. Închipuiți-vă că pe timp de iarnă, și nu contează despre ce climă este vorba, să folosești încălzirea și resursele necesare pentru a o asigura, pentru a-ți bate joc de oameni” a declarat Zaharova pentru Radio Sputnik.
Amintim că anume Rusia a sistat livrările de gaze naturale în stânga Nistrului începând cu data de 1 ianuarie 2025. Asta deși, în ciuda expirării contractului de tranzitare a gazului prin Ucraina, avea capacitățile tehnice de livrare prin gazoductul transbalcanic. Unele state europene, precum Ungaria sau Serbia, primesc gazele naturale rusești pe această cale.
De asemenea, Zaharova minte și când afirmă că R. Moldova ar bloca livrările de gaz în stânga Nistrului. Amintim că autoritățile de la Chișinău au anunțat reptetat că sunt gata să ofere asistență regiunii transnistrene. Companiile Moldovagaz și Energocom au anunțat că sunt dispuse să ajute Tiraspoltransgaz în organizarea achiziției de gaze pe orice platformă europeană, însă autoritățile transnistrene au respins oferta.
Totodată, referitor la acuzațiile Mariei Zaharova privind utilizarea de către Chișinău a așa ziselor ”practici neo-naziste”, ținem să prezentăm dovezi care arată că anume regimul putinist este unul ”neo-nazist”.
Cultul personalității și autoritarismul extrem
- Putin a cultivat un cult al personalității, centralizând puterea în jurul său, similar liderilor totalitari. Acest fenomen implică o glorificare exagerată a conducătorului și a statului, caracteristică regimurilor fasciste.
- Limitarea drastică a opoziției politice, închiderea sau suprimarea vocilor critice și folosirea represiunii împotriva adversarilor politici (exemple: Alexei Navalnîi, Boris Nemțov, Mihail Hodorkovski).
Propaganda naționalistă extremă
- Regimul promovează o ideologie ultranaționalistă, glorificând ”măreția Rusiei” și apelând la mituri istorice despre superioritatea culturală și militară a țării.
- Discursul Kremlinului subliniază ”decăderea morală” a Occidentului, creând o retorică de tip ”noi versus ei”, asemănătoare cu retorica regimurilor naziste despre puritate și superioritate națională.
Justificarea agresiunii prin ”apărarea vorbitorilor de limbă rusă”
- Invaziile în R. Moldova (1992), Georgia (2008), anexarea Crimeei (2014) și războiul din Ucraina (2022) sunt justificate de regim prin nevoia de a ”proteja” comunitățile rusofone. Această politică seamănă cu strategia nazistă de anexare a regiunilor locuite de germani sub pretextul ”protecției lor” (exemplu: anexarea regiunii sudete și apoi a întregii Cehoslovacii în 1938).
Militarizarea
- Regimul putinist promovează un stat puternic militarizat, subliniind necesitatea unei armate invincibile și cultivând o mentalitate beligerantă. Această militarizare intensă amintește de politicile militariste ale regimurilor fasciste din secolul XX.
Eliminarea disidenței și folosirea fricii
- Atacurile asupra jurnaliștilor, disidenților și activiștilor (exemple: Anna Politkovskaia, Vladimir Kara-Murza, etc.) indică o toleranță zero față de opoziție, o tactică tipică regimurilor totalitare.
- Folosirea serviciilor de securitate pentru intimidare și represiune amintește de poliția secretă a regimurilor fasciste.
Xenofobie
- Deși antisemitismul nu este promovat deschis în Rusia, retorica regimului include elemente xenofobe împotriva migranților și a grupurilor etnice non-slave.
- Acțiuni împotriva minorităților și politicile de ”puritate etnică” din unele regiuni ale Rusiei reflectă ideologii discriminatorii.
Rescrierea istoriei și glorificarea trecutului imperial
- Regimul distorsionează istoria pentru a justifica acțiuni prezente, glorificând Rusia imperială și Uniunea Sovietică, inclusiv rolul lor ca ”eliberatori” în al Doilea Război Mondial.
- Denigrarea altor națiuni și justificarea agresiunii ca fiind necesare pentru ”restabilirea granițelor istorice” au paralele cu politicile naziste de expansiune teritorială.
În sfârșit, pentru apariția și înflorirea unor regimuri de sorginte nazistă este nevoie ca puterea în stat să fie concentrată în mâinile unui singur om sau unui grup restrâns pentru o perioadă lungă de timp. Din acest motiv, în Ucraina, care a avut cinci președinți în ultimul sfert de secol, și în R. Moldova, cu patru președinți din 2000 încoace, pur și simplu a avut cum să se formeze un regim de tip neo-nazist. În schimb, în Rusia, regimul lui Putin s-a instaurat chiar în ultima zi a celui de-al doilea mileniu, pe 31 decembrie 1999. De atunci, Vladimir Putin a condus timp de 25 de ani.