După cutremurul alegerilor prezidențiale, liderii partidelor care au ieșit în pierdere au căutat o soluție pentru a rămâne la putere. Cu orice preț. Chiar și cu prețul insultării milioanelor de oameni din țară și din străinătate care au votat pentru o schimbare. Și nu le-a fost greu. Klaus Iohannis era și el dispus să facă un compromis, fie el și major pentru a se mai agăța de scaun. Iar instrumentul loviturii de stat, care este și paratrăsnetul, a fost CCR. Și iată, acum avem aceeași Mărie cu aceeași pălărie. Dar și cu un preț imens.
Foarte pe scurt, românilor le-au fost anulate voturile, fiind anulată cu această ocazie și democrația, iar în final se vor alege cu același premier, cu aproape aceeași guvernanți, cu un președinte în prelungiri, cu înghețarea salariilor și pensiilor și cu aducerea în România a Fondului Monetar Internațional, care ne va obliga să vindem pe nimic și puținele active care ne-au mai rămas.
După ce a declarat categoric că a învățat lecția pe care iau dat-o cetățeniii, încasând, conform expresiei, o palmă politică, Marcel Ciolacu a declarat ritos că demisionează din poziția de președinte PSD, la pachet cu toată echipa de conducere și că nu va mai candida la prezidențiale. După ce s-a izmenit în acest fel, s-a autoreevaluat și a rămas pe poziții. Apoi, a anunțat că nu mai participă la formarea noului guvern și trece în opoziție. Desigur, o opoziție constructivă. Și-a încălcat și acest angajament. Și iată, revine la butoane, urmând să fie desemnat candidat de premier de Klaus Iohannis, care și-a văzut sacii în căruță și a intrat în prelungiri. Desigur, după ce a negociat și a împins săgețile în noul guvern și a reușit să-i mențină la butoane pe miniștrii care i-au fost loiali. Dacă avem același premier, aceleași partide care participă la guvernare și cu câteva excepții, aceeași echipă la vârful executivului înseamnă că „marea lecție” dată sub formă de palmă de electorat s-a concretizat printr-o mică remaniere a guvernului existent.
În ceea ce privește prezidențialele, se înregistrează însă schimbări majore. Aproape toți cei care au candidat și au fost sancționați de electorat s-au retras în tranșee. În frunte cu Marcel Ciolacu. Până și Kelemen Hunor renunță să mai candideze, astfel încât liderii coaliției politice au semnat un document oficial prin care îl desemnează pe Crin Antonescu drept candidat comun al coaliției politice pentru Cotroceni. Un candidat de sacrificiu, ieșit după 10 ani din tranșeele de la Bruxelles. Voturile suveraniștilor se vor duce către Călin Georgescu, iar dacă acesta va fi împiedicat în mod abuziv să candideze, către George Simion, care este pregătit să preia ștafeta. Asta se va întâmpla în situația în care Diana Șoșoacă nu va intra din nou în cursă. Probabil însă că voturile suveraniștilor nu vor fi fragmentate. Alta este însă situația în ceea ce privește partidele anti Georgescu. Acestea vor avea un candidat în persoana lui Crin Antonescu, susținut de coaliția aflată la guvernare și un alt candidat deja anunțat în persoana lui Nicușor Dan. Nu este deloc exclus însă, ca și Elena Lasconi să candideze în speranța că va obține din țară și din străinătate un rezultat cel puțin la fel de bun ca cel din primul tur, care a fost anulat. Date fiind aceste circumstanțe, misiunea lui Crin Antonescu este pe cât de dificilă, pe atât de riscantă. Dacă va câștiga, în final, Călin Georgescu, atunci și sub acest aspect vom avea aceeași Mărie cu aceeași pălărie. Cu observația, cu care de altfel și închei această analiză, că prin lovitura de stat aplicată românilor, pierderile vor fi imense și vor fi resimțite în fiecare familie.
un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist