În anii '50 și '60, a existat o perioadă în care privarea de somn devenise o adevărată modă. Totul a început cu DJ-i radio care organizau competiții pentru a rămâne treji cât mai mult timp, iar recordurile pentru lipsa somnului au fost depășite în mod constant, transformând această practică într-un fenomen cultural al vremii, informează IFLScience.
Până la urmă, Guinness World Records a pus capăt acestui trend, în 1997, atunci când a încetat să mai recunoască recordurile de privare de somn, temându-se să nu se întâmple o tragedie.
În acel moment, recordul aparținea unui cascador profesionist pe nume Robert McDonald, care a reușit să stea treaz timp de 18 zile, 21 de ore și 40 de minute lungi, în anul 1986
”Deși nu mai monitorizăm recordul din cauza pericolelor inerente asociate cu privarea de somn, putem spune că nu se știe ca cineva să-l fi doborât de la McDonald încoace”, explică pe site-ul său autoritatea irlandeză de verificare a recordurilor.
De asemenea, compania susține că McDonald nu a suferit consecințe pe termen lung în urma maratonului său de nesomn. Dacă este adevărat, probabil că se poate considera norocos, deoarece privarea de somn a fost asociată cu o serie întreagă de efecte negative asupra sănătății.
Efectele negative pe care le produce privarea de somn
Privarea severă de somn crește posibilitatea de apariție a cancerui colorectal, a diabetului și bolilor de inimă, conform Johns Hopkins Medicine. Tot privarea de somn îmbătrânește prematur creierul și este asociată cu o creștere cu 33% a riscului de demență.
Cercetări recente pe șoareci au confirmat aceste îngrijorări, dezvăluind că privarea de somn reduce semnificativ o proteină protectoare din creier, numită pleiotrofină. Pe măsură ce nivelul acesteia scade, neuronii din hipocampus încep să moară, ceea ce duce la tulburări cognitive și poate declanșa boli neurologice precum Alzheimer.
De altfel, un fost deținător al recordului, Randy Gardner – care a stat 11 zile fără somn în 1964 – a declarat că această tentativă i-a afectat memoria pe termen scurt ”ca o boală Alzheimer timpurie provocată de lipsa somnului”.
La câteva zile după tentativa sa de record, Gardner a început să aibă halucinații și deficiențe ale memoriei de lucru. Totuși, acestea au dispărut după ce a dormit.
Acum, la ani de la tentativele lor, oamenii de știință cred că toți foștii deținători ai acestui record au experimentat probabil ”microsomnuri” în timpul încercărilor lor de a rămâne treji, ațipind pentru câteva secunde ici și colo, fără să-și dea seama.