Jorge Valdano, fost mare fotbalist al echipei Real Madrid, crede că a identificat sursa dificultăţilor de adaptare a lui Kylian Mbappé la madrileni, indicând profilul cultural scăzut al fotbalului în Franţa. Jorge Valdano a ost jucător al clubului (1984-1987), a devenit şi director sportiv în anii 2000 şi continuă să urmărească îndeaproape ultimele evoluţii ale clubului. Argentinianul în vârstă de 69 de ani a acordat un lung interviu publicaţiei germane Süddeutsche Zeitung, în care analizează în detaliu dificultăţile de adaptare ale lui Kylian Mbappé la Real. El subliniază profilul cultural scăzut al fotbalului în Franţa.
„Este o chestiune de adaptare”, spune fostul atacant. „Mbappé şi-a părăsit ţara, Franţa, pentru prima dată, iar asta l-a scos din zona sa de confort. Este posibil să-l fi condus într-un proces de anxietate, iar anxietatea este marele duşman al fotbalistului”.
„În Franţa, fotbalul nu are o importanţă culturală la fel de mare ca aici, în Spania”, continuă el. „Îl puteţi vedea pur şi simplu pe canalul de televiziune DAZN, care are poate între 100.000 şi 200.000 de abonaţi în Franţa. Real Madrid, pe de altă parte, nu este doar lider de ştiri duminica, ci şi lunea, marţea, miercurea, joia, vinerea şi sâmbăta”.
Valdano deplânge, de asemenea, noile profiluri ale vedetelor de astăzi, care sunt mai fizice şi poate mai puţin imprevizibile şi romantice decât pe vremea sa. El găseşte fotbalul „mai academic”. „Dintr-un laborator, ca să spun aşa”, adaugă el. „Asta este ceea ce întruchipează Kylian Mbappé şi mai ales Erling Haaland. Este o figură aproape robotizată care este orbitoare, dar are o carieră diferită de oricine a fost înaintea lui.”
„Când încă jucam fotbal, am spus întotdeauna că singurul lucru care îmi lipsea ca fotbalist erau centimetrii în plus pe care îi aveam”, conchide el. „Acum, cineva cu 15 centimetri mai înalt decât mine a apărut pe scenă şi, iată, nimic la el nu este prea mult. Altfel, el îşi foloseşte structura fizică în avantajul său. Dar, oricât de mult aş crede că acest lucru marchează o direcţie, nicio academie nu a reuşit încă să reproducă ceea ce strada a învăţat.”