Parteneriatele Franței cu țările est-europene trebuie consolidate pentru a contracara Rusia, susțin Pierre Haroche și Romain Le Quiniou, specialiști în Europa Centrală și de Est, într-un articol de opinie din „Le Monde”
Incertitudinea politică, născută din dizolvarea Adunării Naționale, a slăbit poziția Franței într-un moment critic pentru securitatea europeană. În ceea ce privește războiul din Ucraina sau viitorul apărării europene, unii dintre vecinii noștri se întreabă dacă mai este rezonabil să conteze pe Franța. Este timpul ca Parisul nu doar să răspundă acestei îngrijorări, ci să și reia dinamica întreruptă.
În ultimii doi ani, în centrul strategiei franceze în Europa a avut loc o schimbare fundamentală: pivotarea spre flancul estic. Schimbarea a fost demarată de președintele Macron prin discursul său de la Bratislava, din mai 2023, în care a recunoscut că Franța ar fi trebuit să asculte mai mult țările din Europa Centrală și de Est, care au fost primele preocupate de amenințarea rusă. De atunci, Parisul a afișat poziții din ce în ce mai apropiate de linia fermității față de Moscova susținută de reprezentanții flancului estic, fie referitor la aderarea Ucrainei la NATO, fie la ideea că trimiterea de trupe în Ucraina nu ar trebui să fie un tabu.
Ar fi greșit să vedem această apropiere ca pe o paranteză sau un capriciu al președintelui. Ea decurge dintr-o transformare a mediului strategic, în care combinația dintre războiul din Ucraina și prăbușirea misiunilor tradiționale din Africa ale Franței încurajează Parisul să se reorienteze spre inima securității sale, adică apărarea Europei.
Parteneriatul în curs de dezvoltare dintre Franța și flancul estic este, de asemenea, o oportunitate pentru Europa. Reunește două viziuni opuse, dar în realitate complementare. Dacă țările de pe flancul estic au fost cele mai lucide cu privire la riscul agresiunii ruse, francezii au fost primii care au avertizat că este periculos să ne bazăm doar pe Statele Unite pentru a proteja Europa. Această dublă (clar)viziune ar trebui să stea la baza dezbaterii europene.
Răscruce a tensiunilor
Din 2023, fiecare a făcut un pas către celălalt: pentru a arăta că ia în serios NATO și misiunea sa de apărare a teritoriului european, Franța susține acum ideea de a constitui un „pilon european al NATO”. La rândul lor, europenii de pe flancul estic sunt din ce în ce mai deschiși la ideea de a acorda un rol de conducere Uniunii Europene, în special în ceea ce privește finanțarea capacităților militare, așa cum o face de exemplu fostul prim-ministru estonian, Kaja Kallas, numit înalt reprezentant al UE. Cu alte cuvinte, apropierea franco-estică ar putea deveni cheia de boltă a unei strategii europene mai coerente și mai ambițioase.
Dar această mișcare este încă fragilă. În țările baltice, în Polonia, în România, cei mai mulți experți și lideri manifestă interes față de dezvoltarea recentă a strategiei franceze, dar puțini manifestă încredere deplină în țara noastră după modelul celei stabilite de multă vreme cu americanii și cu britanicii. Tocmai pentru că episoade de instabilitate guvernamentală comparabile cu cea din această vară nu pot fi excluse pe viitor, Franța are interes să-și facă strategia credibilă prin angajamente puternice. Angajamente care să nu poată fi anulate peste noapte în cazul unei crize interne sau al schimbării majorității.
Pentru a ancora Franța în Est, facem apel la întărirea prezenței noastre militare în România. Această țară găzduiește deja principala desfășurare franceză pe flancul estic, în jur de 1.600 de soldați, iar Franța acționează ca națiune conducătoare acolo, supraveghind celelalte contingente NATO staționate în zonă din 2022.
România este situată ideal, aproape de Ucraina, unde Franța ar putea căuta să-și relanseze proiectul de desfășurare a instructorilor, dar și de Moldova sau Grecia, cu care Parisul a semnat acorduri de apărare. În general, regiunea Mării Negre este o răscruce între focarele de tensiuni din Caucazul de Sud, Balcani și Estul Mediteranei.
Europenizarea NATO
Armata franceză plănuiește să-și sporească temporar forțele în România până la 5.000 de soldați, sau la o brigadă, cu ocazia exercițiului „Primăvara Dacică” din 2025. Ar fi interesant dacă ar afișa ambiția de a menține permanent acest nivel de prezență. Într-un moment în care Franța a abandonat ideea de a staționa forțe semnificative în bazele sale africane, România ar urma într-un fel să preia controlul, devenind noul avanpost al armatei franceze.
Acest efort ar face imediat tangibilă ideea unui pilon european în cadrul NATO. După ce Alianța și-a stabilit obiectivul de a avea 100.000 de trupe pregătite de luptă în mai puțin de zece zile în cazul unui atac rusesc, este din ce în ce mai clar că majoritatea acestor trupe vor trebui furnizate de europeni, într-un context în care Statele Unite caută să-și păstreze capacitățile de a face față unui posibil conflict cu China. La această întreprindere de europenizare a NATO ar fi logic ca Franța să aibă o contribuție majoră. O brigadă franceză în România ar fi omologul brigăzii pe care Germania o instalează în Lituania, asigurând astfel o prezență substanțială a acestor două mari țări europene în două puncte cheie, la nord și la sud de linia frontului.
Staționarea unei brigăzi franceze în România ar cristaliza un adevărat reviriment pentru armata franceză: transformarea unei armate concentrată mult timp asupra Africii într-o armată reorientată pe apărarea europenilor. O armată care, prin prezența puternică alături de aliații săi, pe frontul în care este în joc viitorul continentului, ar putea pretinde un rol de lider în dezvoltarea interoperabilității și în punerea în comun a echipamentelor și infrastructurii între unitățile europene. În timp ce Statele Unite și-au început virajul spre Asia, Franța și-ar recăpăta un loc central prin finalizarea propriului viraj către Europa.
(Autori: Pierre Haroche, lector în politică europeană și internațională la Universitatea Catolică din Lille, și Romain Le Quiniou, co-fondator și director general al Euro Créative, un think tank dedicat Europei Centrale și de Est) - preluare via Rador Radio România