Articol semnat de Vasile Ghețău, profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București
O impresionantă ceremonie a avut loc la sediul Națiunilor Unite în Ziua Mondială a Populației, 11 iulie, dedicată lansării Reviziei 2024 a Perspectivelor Populației Mondiale elaborate de Divizia de Populație. Este ediția a 28-a a acestui grandios proiect științific al Diviziei de Populație, practica introdusă de mai mulți ani fiind elaborarea și publicarea unei noi ediții la fiecare doi ani. Perspectivele oferă estimări pentru anii 1950-2023 (o imensă bogăție de informații din trecut) și perspective pentru anii 2024-2100 la nivel național, regional și global [1]. Datele acoperă 237 de țări și teritorii. Sunt prezentate nu numai rezultatele estimărilor și proiectărilor, acestea din urmă în mai multe variante cu ipoteze diferite, ci și o multitudine de modele ale fenomenelor demografice majore pe vârste, instrumente care facilitează considerabil elaborarea altor variante naționale de specialiștii interesați de domeniu. Un avantaj al noii revizii este folosirea unor date asupra natalității (fertilității), mortalității și migrației internaționale de după Pandemia Covid-19, date reflectând evoluții normale ale fenomenelor și constituind o bază mai realistă și solidă de fundamentare a ipotezelor asupra evoluțiilor viitoare.
Complexitatea abordărilor autorilor în Revizia 2024 este oglindită și în precizarea asupra manierei în care sunt construite scenariile de proiectare: „Pe lângă proiectarea pentru scenariul mediu bazată pe metode probabilistice care asigură intervale de previziune de 80 și 95 la sută, Revizia 2024 include 13 scenarii diferite de proiectare fundamentate pe teoria determinismului care traduc sensibilitatea proiectării scenariului mediu la schimbări implicite și explorarea implicațiilor unor scenarii alternative de viitor ale schimbărilor în domeniul populației” (trad. autorului).
După prezentarea sumară a ipotezelor și rezultatelor din cinci variante ale proiectărilor pentru România în perioada 2024-2100 analiza se va concentra pe varianta Medie a proiectărilor, variantă care într-un set de proiectări este apreciată ca fiind cea mai realistă. Perioada de referință va fi 2024-2050. Dezvoltările din a doua jumătate a secolului sunt prea îndepărtate și relative pentru a fi analizate în mod detaliat.
Cele cinci variante reținute sunt, în ordinea prezentării rezultatelor în Revizia 2024, următoarele: Medie, Înaltă, Joasă, Fertilitate constantă și Înlocuire instantă cu migrație zero. Sunt definite după nivelul fertilității. În primele patru variante ipotezele asupra mortalității și migrației externe sunt identice, diferențierea fiind dată de ipotezele diferite asupra fertilității prin indicatorul rata fertilității totale, însemnând numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții. Pe lângă un număr mediu de copii diferit sunt adoptate schimbări în structura pe vârste a fertilității (între 15 și 50 ani). Modernizarea societății a dus și duce în timp la reducerea fertilității la vârstele 20-24 ani și apoi la 25-29 ani în favoarea vârstelor mai mari. Trecerea istorică este de la modelul fertilității timpurii, cu valorile cele mai ridicate la 20-24 ani, la modelul etalat, cu valori maximale la 25-29 ani și apoi la modelul tardiv, cu valori de vârf la 30-34 ani. Aceste schimbări structurale sunt rezultatul creșterii considerabile a vârstei mamelor la nașterea copiilor. Ratele de fertilitate din ultimii ani sunt în țara noastră tipice modelului etalat cu valorile cele mai ridicate în grupa de vârstă 25-29 ani și cu perspectiva trecerii la modelul tardiv, cu valori maximale la 30-34 ani, în viitorul nu foarte îndepărtat, schimbările structurale fiind rapide. Pentru a realiza rapiditatea acestora și a celor care vor continua cu viteză și mai ridicată voi aminti că modelul timpuriu a dominat în țara noastră până în anul 2004 iar modelul etalat care a urmat va trece la cel tardiv, după rezultatele din Revizia 2024, în jurul anului 2035. La nivelul întregii populații feminine a Uniunii Europene modelul fertilității este deja cel tardiv..
Faimoasa teorie a tranziției demografice se referă în esența ei la evoluțiile paralele ale natalității și mortalității în procesul modernizării societății. În realitate tranziția natalității este tranziția fertilității, reducerea nivelului acesteia a favorizat o realocare a resurselor de la număr al copiilor (cantitate) la calitate a copiilor și dezvoltarea formării capitalului uman.
Asupra mortalității și migrației internaționale sunt ipoteze unice în primele patru variante. În a cincea, Înlocuire instantă, la migrație ipoteza este zero migrație iar la mortalitate este cea Medie din primele patru variante. La mortalitate indicatorul sintetic este speranța de viață la naștere la bărbați și la femei căreia i se asociază probabilități de deces pe vârste iar în cazul migrației se operează cu migrația netă (diferența dintre imigranți și emigranți) și cu rate de migrație netă. Ipotezele unice în cazul mortalității și migrației au în spate rigiditatea evoluției în timp a mortalității și imposibilitatea prevederii schimbărilor pe care le poate cunoaște migrația în timp pe termen lung, schimbări determinate de factori economici și sociali și ei imprevizibili pe termen lung și foarte lung. Nu este întâmplătoare aprecierea autorilor potrivit căreia proiectarea migrației internaționale este cea mai dificilă: „…migrația, fiind adesea un răspuns la rapida schimbare a factorilor de natură economică, socială, politică și de mediu, este un proces impredictibil”.
Revizia 2024 aduce abordări noi, probabilistice, în proiectarea fertilității, mortalității și migrației la nivel de ani de vârstă, interpretând mai corect gradul de incertitudine.
Nu s-a dorit o prezentare a proiectărilor pentru întreaga perioadă 2024-2100. Gradul de incertitudine în evoluții se amplifică pe măsură ce orizontul proiectărilor se îndepărtează. Opțiunea a fost pentru perioada 2024-2050 mai mică, mai apropiată de prezent și în care abaterea evoluțiilor de la ipoteze ar fi și ea mai redusă. Prima parte este însă dedicată ipotezelor pentru întreaga perioadă pentru a vedea filozofia abordărilor pe termen foarte lung și diferențele la nivelul țărilor europene. Survolul întregii perioade 2024-2100 cu accent pe ipoteze va oferi și date și informații pentru anul 2050 reluate apoi mai detaliat în partea a doua a articolului și cititorul va putea aprecia comparativ locul ipotezelor 2024-2050 în ansamblul ipotezelor 2024-2100. Ipotezele și rezultatele din întreaga perioadă duc la mai buna înțelegere și apreciere a ipotezelor și rezultatelor din perioada 2024-2050 după cum ipotezele și rezultatele din această perioadă pot duce la mai buna înțelegere a ipotezelor din perioada 2050-2100.
Prima parte. Ipoteze și rezultate sumare ale celor cinci variante în perioada 2024-2100
1.1 Ipoteze asupra ratei fertilității totale 1.2. Ipoteze asupra mortalității
1.3 Ipoteza asupra migrației externe 1.4. Perioada 2024-2100. Rezultate
1.1 Ipoteze asupra ratei fertilității totale
Cele cinci variante sunt construite cu ipotezele asupra fertilității totale din figura 1. Ipotezele Medie, Constantă și Înlocuire instantă se află în plaja dintre ipoteza Înaltă și ipoteza Joasă cu o fertilitate de 1,4 copii la o femeie. Indicatorul are valoarea cea mai ridicată în ipoteza Înaltă – variază între 2,17 și 2,20 copii la o femeie, față de nivelul din ipoteza Înlocuire instantă și fără migrație, cu valori între 2,07-2,08 copii. Vom vedea că numărul populației nu ar urma să fie mai mare în prima ipoteză, cu fertilitatea cea mai ridicată, deoarece i se asociază și o și ipoteză asupra migrației externe care prevede o migrație netă negativă importantă.
Varianta Înlocuire instantă are menirea de a ilustra cum ar evolua populația având o fertilitate în jur de 2,1 copii o femeie, nivel dictat de simpla înlocuire în timp a generațiilor (detalii tehnice în casetă), fără influența migrației externe negative. Creșterea fertilității în varianta Înaltă și declinul din varianta Joasă descriu modele similare de evoluție în timp, creșteri, respectiv, scăderi în două etape, 2024-2028 și 2029-2034 și constanță după anul 2034.
Precizare tehnică
Se cuvine a aduce o anumită precizare tehnică pentru a evita confuzii. În determinarea nivelului de înlocuire a generațiilor în timp în jur de 2,1 copii la o femeie (și nu doar 2) se ține cont și de raportul dintre fete și băieți la naștere (51 și 49 din 100) și de mortalitatea femeilor de la naștere până la vârsta de 50 ani. Un număr mic de femei nu vor aduce pe lume copii până la vârsta de 50 ani din cauza decesului și astfel nivelul de înlocuire este mai mare de 2 copii la o femeie și corecția se impune. Diferența 2,1-2,0=0,1 copii ia în considerare exact influența celor doi factori menționați. Mortalitatea este mică și în context de reducere a acesteia prin ipoteza asupra speranței de viață la naștere din proiectările DPONU și nivelul de înlocuire al ratei fertilității se reduce și vorbim de valorile menționate în text -2,18-2,17-2,08-2,07 – copii la o femeie. Se poate sesiza în figura 1 un ușor recul al nivelului ratei fertilității în timp în ipotezele Înaltă, Medie și Joasă prin reducerea mortalității. În condițiile mortalității pe vârste din anul 2022 doar 37 de femei din 1000 ar decedat până la vârsta de 50 ani.
Două observații rapide pot reține atenția la curbele din figura 1: marile diferențe între variantele proiectărilor și faptul că diferențierea începe chiar în anul 2024, primul an al proiectărilor. Diferențele s-ar putea explica prin marile particularități ale fenomenului în cele 237 de țări și teritorii ca nivel, structură pe vârste și ritm al schimbărilor. Din realități și tendințe diferite nu pot rezulta decât abordări prospective similare iar ipotezele asuprea fertilității din proiectările DPONU răspund acestui deziderat. Perioada acoperită de proiectări este una foarte lungă, de trei sferturi de secol, întindere în care schimbări imprevizibile astăzi pot avea loc și setul de proiectări oferă o amplitudine corespunzătoare. Într-o proiectare etalată doar pe câteva decenii probabilitatea unor schimbări de mare amplitudine este mai redusă dar nu și într-o proiectare care acoperă aproape opt decenii. Jocul ipotezelor poate proveni și din aplicarea principiului „what if?‟, foarte prezent în abordările prospective din diverse domenii, cu rădăcini în filozofia determinismului. Surprinzător apare și faptul că în stabilirea ipotezelor atât de diferite din variantele Înaltă, Înlocuire instantă și Joasă începând chiar cu anul 2024 se pleacă de la valori fără legătură cu cele din anul 2023. Cu alte cuvinte, nu există un număr de ani de tranziție de la nivelul din anul 2023 (1,7 copii la o femeie) și valorile flagrant diferite din anul 2024 în cele trei variante.
Ipotezele din variantele Medie și Fertilitate constantă prevăd o rată a fertilității totale de 1,7 copii la o femeie pe toată întinderea proiectărilor. În general, într-un set de proiectări în varianta Medie ipoteza asupra fertilității este una optimistă și se poate vedea în figură o valoare cu puțin superioară celei din varianta Constantă după anul 2035. Un nivel de 1,7 copii la o femeie este unul ridicat în populațiile UE-27 (doar Franța avea în anul 2022 o rată mai mare decât cea din România (1,79 copii) [2].
Nivelul de 1,7 copii la o femeie în țara noastră este cel din publicațiile Institutului Național de Statistică după anul 2015. Unele semne de întrebare asupra acestui nivel pot fi ridicate dacă privim comparativ datele asupra numărului de născuți ai populației rezidente în ultimii ani, date provizorii și cele finale, mai mari, corectate retroactiv prin includerea unui număr de născuți aduși pe lume în alte țări de mame având cetățenia română și reședința obișnuită în acele țări. Sensibilitatea problemei nivelului fertilității totale de 1,7 copii în anii 2023 și 2024 din estimările și, respectiv, proiectările DPONU, apare la nivelul ratei fertilității totale din anul 2024. Din datele INS asupra numărului născuților și distribuției acestora pe vârste ale mamelor [3] rezultă o rată de numai 1,46 copii la o femeie. Dacă numărul născuților din anul 2024 va suferi și el în viitor corectări retroactive, de creștere, și rata fertilității totale va fi mai mare (cu neajunsurile menționate).
În legătură cu ipoteza fertilitate Joasă de 1,4 copii la o femeie este util de știut că datele Eurostat pe anul 2022 arată valori ale ratei fertilității totale apropiate de 1,3 -1,4 copii la o femeie în nu mai puțin de 11 țări din UE-27 [1] (datele pe anul 2023 nu sunt încă publicate). Evoluțiile descendente sunt alarmante, fără a se găsi soluții până acum.
1.2 Ipoteze asupra mortalității
Ipotezele asupra speranței de viață la naștere sunt generoase (figura 2), valorile din anul 2050 fiind mai mari față de anul 2024 cu 4,7 ani la bărbați și cu 3,3 ani la femei. Creșterea din perioada 2050-2100, o sub perioadă mai mare, ar fi mai importantă, de 7,7 și 5,9 ani. La nivelul întregii perioade ascensiunea ar fi de 12,4 ani și, respectiv, 9,2 ani.
Progresul de la bărbați este considerabil superior celui de la femei, ipoteza prevăzând o reducere a imensului decalaj dintre speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților de la 7,1 ani în anul 2024 la 5,7 ani în anul 250 și 3,9 ani în anul 2100. Specialiștii de la DPONU nu aveau în faza stabilirii ipotezelor datele pentru anul 2023. Ele au fost recent publicate de Eurostat și valorile pentru țara noastră indică progres semnificativ al speranței de viață la naștere, valorile fiind de 72,9 ani la bărbați și 80,5 ani la femei (s-a atins un prag de mult așteptat!) [4].
1.3 Ipoteza asupra migrației externe
Ipoteza asupra migrației externe este prezentată în Revizia 2024 în forma migrației nete pe ani calendaristici, în mii persoane, și în forma ratei migrației nete la 1000 locuitori. Poate fi examinată în figura 3. Migrația netă anuală urmează să se reducă de la 28 mii persoane la 13 mii în anul 2100. În întreaga perioadă 2024-2100 migrația ar atinge 1,5 milioane locuitori. O pierdere umană considerabilă.
Figura 3 ne oferă atât evoluția declinului anual prin cele două componente cât și evoluția declinului total. Scăderea naturală se va majora până la începutul anilor 2060 pe fondul declinului constant al născuților și menținerii numărului de decese la valori apropiate de 250 mii pe an. Speranța de viață va crește în raport cu nivelul din anul 2023 dar o bună perioadă se va menține încă la un nivel scăzut în spațiul UE-27. Abia după anul 2060 numărul deceselor ar urma să se înscrie pe o curbă descendentă fermă și continuă și acest declin se va transmite în reculul dimensiunii scăderii naturale din figură. În a doua parte secolului declinul deceselor va proveni nu numai din progresul speranței de viață, însemnând regres al mortalității, ci și, în mod automat, din declinul apreciabil al numărului populației țării. Ar fi o evoluție nemaiîntâlnită până acum în demografia țării.
Surprinzător apare în proiectările DPONU faptul că migrația urmează să fie negativă în toți cei 76 de ani.
1.4 Perioada 2024-2100. Rezultate
Ipotezele asupra ratei fertilității totale din cele cinci variante de proiectare se concretizează în evoluții diferite ale numărului populației (figura 4). Se adaugă ipoteza migrației nete negative. În variantele Medie, Constantă și Joasă declinul este dramatic ca dimensiune, ducând la o populație de 16 milioane locuitori în anul 2050 în primele două variante și 14,9 milioane în varianta Joasă iar la sfârșitul secolului populația ar ajunge la 10,8 milioane în primele două variante și 6,9 milioane în cea de-a treia variantă.
În variantele Înlocuire instantă și Înaltă declinul este prezent în cea mai mare parte a perioadei dar în ultimele decenii s-ar instala revenirea la creștere, modestă ca dimensiune anuală, după anul 2076 în prima variantă și după anul 2084 în varianta a doua. Populația ar ajunge la sfârșitul secolului la 17,7 și 16 milioane. Diferența dintre variante provine din migrația netă negativă inclusă în varianta Înaltă dar nu și în varianta Înlocuire instantă și migrație zero. În ambele variante populația ar fi mai mică în anul 2100 decât cea actuală de 19 milioane locuitori, dar în stare de creștere. Un exercițiu teoretic de revenire la creștere pornind de la varianta Înlocuire instantă poate fi examinat în Addendum.
Finalul acestei părți a articolului este dedicat dramaticelor schimbări ale structurii pe vârste a populației rezidente a țării la orizontul anului 2100 și unor implicații economice. În figura 5 putem vedea populația pe sexe, vârste și generații în anul 2024 și în anul 2100 în varianta Medie.
Piramida anului 2024 are două mari secțiuni, inegale ca întindere, treimea de la baza piramidei și celelalte două treimi în continuare spre vârful piramidei. Prima treime este dedicată populației născute după anul 1989, populația în vârstă de 0-34 ani. Este compusă din două subpopulații, cea născută în anii 1990-2023 (secțiunea A a piramidei) și cea născută înainte de anul 1990. Sunt total diferite ca formă, în a doua subpopulație predomină generațiile mari din anii politicii pronataliste brutale și forțate a vechiului regim (1967-1989). Mai apar pe piramidă efectele declinului natalității din anii 1957-1966, la vârstele 55-65 ani. Este o structură pe vârste cu mari deformări toate având consecințe demografice, economice și de altă natură și provenind numai din variații mari ale natalității Privind secțiunea A rezultată din regresul natalității după anul 1989 și cunoscând caracteristicile natalității din ultimii 10 ani este în logica demograficului să admiți că fără o redresare importantă a natalității caracteristicile secțiunii A se vor prelungi automat în deceniile următoare cu observația foarte importantă că mărimea generațiilor va fi în regres masiv și continuu. Este ceea ce putem vedea în piramida anului 2100, cu totul particulară ca formă și mesaj. Ca ironie, generațiile 2015-2024 apreciate drept mici în secțiunea A și care vor fi în viață în ultimele decenii ale secolului vor fi cele mai mari ca mărime.
Numărul generațiilor care nu-și vor asigura înlocuirea va trece de la întinderea B la întinderea C, adică toate generațiile care vor compune populația la sfârșitul secolului. Este tabloul unei populații ajunse în numai 76 de ani în stare de nesustenabilitate după 110 ani de declin, lipsită de resurse interne de redresare.
Implicațiile economice ale deteriorării structurii pe vârste a populației sunt catastrofale pe termen lung și foarte lung și menționăm doar ascensiunea masivă a raportului de dependență a populației tinere și vârstnice în raport cu populația în vârstă de munca. Primele două populații sunt predominant inactive economic, susținute de populația activă in vârstă de muncă. În figura 6 putem examina curba raportului în anii 2024-2100. Creșterea este de la 70 tineri și vârstnici la 100 de adulți în anul 2024 la 101 în anul 2100. Alura curbei este determinată de evoluțiile paralele ale celor trei populații, prezentate în figură. Scăderea populației în vârstă de muncă este dezastruoasă, de la 11 la 5,4 milioane. Și populația tânără ar urma să aibă un declin dramatic, de la 4 la 2 milioane. În schimb, populația vârstnică de 65 ani va trece de la peste de 3,8 milioane în anul 2024 la 4,5 milioana la mijlocul secolului dar va coborî apoi atingând 3,5 milioane la sfârșitul secolului.
Nu poate crește pentru că declinul cel mai ridicat îl va avea populația de unde provine populația vârstnică, cea în vârstă de 20-64 ani. Inflexiunea din jurul anului 2070, în zona A, nu are originea în evoluții particulare ale celor trei populații în anii respectivi ci în anii anteriori, 2032-2057, prin creșterea populației vârstnice, în zona B, și deci a întregii populații tinere și vârstnice cu ecou în majorarea raportului de dependență în anii respectivi. Curba descendentă a populației în vârstă de 20-64 ani, descriind o veritabilă cădere a acestei populații, este vestitor al agravării crizei forței de muncă pe care economia o cunoaște deja de mai mulți ani.
A doua parte. Ipoteze și rezultate ale celor cinci variante în perioada 2024-2050
1.1 Ipoteze 1.2. Rezultate
1.1 Ipoteze
Ipotezele asupra ratei fertilității totale, speranței de viață și migrației externe în anii 2024-2050 în varianta Medie a Proiectărilor DPONU Revizia 2024 sunt prezentate în Prima parte în figurile 1, 2 și 3 pentru întreaga perioadă 2024-2100 și cititorul le poate reexamina oprindu-se la anii 2024-2050 și comparându-le cu valorile din perioada 2050-2100 dublă ca întindere.
1.2 Rezultate
Populația țării ar urma să scadă până în anul 2050 în varianta Medie cu aproape 3 milioane locuitori, în proporție de 77 la sută prin scădere naturală și 23 la sută prin migrație netă negativă. În figura 7 putem vedea declinul anual (curba în albastru, scara din dreapta) și cele două componente ale sale, spațiul dintre curbele deceselor și născuților, constituind scăderea naturală, și migrația netă. Suprafața de interes este cea în galben a perioadei 2024-2050.
Nu se pot neglija evoluțiile din suprafața 2050-2100, indispensabile pentru a vedea unde duc evoluțiile din prima perioadă și diferențele în gradul de degradare a stării populației și componentelor de schimbare. Declinul anual s-ar majora de la 100 mii locuitori în anul 2024 la peste 120 mii în anul 2050 provenind îndeosebi din reducerea numărului de născuți dar și din regres moderat al numărului de decese și migrație externă negativă. Declinul anual ar urma o creștere deosebit de rapidă după anul 2020 ajungând la 133 mii în anul 2062 și înscriindu-se apoi pe o inedită, catastrofală și rapidă curbă descendentă. Numărul decedaților rămâne la 250 mii pe an în aproape întreaga perioadă 2024-2050. Efectele creșterii considerabile a speranței de viață și reducerii mortalității pe vârste asupra declinului numărului de decedați apar după anul 2050 și îndeosebi după anul 2063, prin instalarea fermă a mecanismelor de scădere și consolidare a acțiunii lor în timp. Menținerea deceselor la un nivel extrem de ridicat, chiar dacă în recul moderat, este însoțită reculul ferm al numărului de născuți.
Un recul important al deceselor început chiar după anul 2024 nu avea de unde să provină cu mortalitatea foarte ridicată de după anul 2013 prin stagnarea ascensiunii speranței de viață. Este un exemplu de rigiditate a fenomenului. Se poate observa, declinul ferm al numărului de decese se instalează după anul 2060 și este ferm nu numai pentru că provine din ascensiunea apreciabilă a speranței de viață și reducerea mortalității, ci și printr-un factor nou și straniu în istoria reducerii mortalității în țara noastră, declinul masiv al numărului populației. Celelalte lucruri fiind egale, într-o populație în declin accentuat și de durată numărul deceselor se înscrie pe o iremediabilă curbă descendentă.
Contextul social actual este dominat încă de multiplele probleme ale pensiilor (o vastă operațiune defectuos concepută și realizată în toate fazele sale) și câțiva indicatori referitori la evoluția populației în vârstă de 65 ani și peste pot prezenta interes. Am văzut în figura 6 evoluția proiectată a raportului de dependență dintre populația tânără și cea vârstnică, pe de o parte, populații predominant inactive economic, și populația în vârstă de muncă, activă economic în cea mai mare proporție, pe de altă parte, un raport în ascensiune spectaculoasă, cu toate implicațiile sale. Se poate observa că raportul nu crește în anii 2024-2030 și își declanșează ascensiunea masivă după acești ani. De la 70 locuitori tineri și vârstnici la 100 de adulți în anul 2024 raportul ar ajunge la 89 în anul 2050 și la 101 în anul 2100. Stagnarea din anii 2024-2030 provine din rigiditatea în timp declanșării declinului întregii populații în vârstă de 20-64 ani, compusă din 45 de generații. Putem vedea in grafic (în zona B) că declinul populației în vârstă de 20-64 ani începe vertiginos după anul 2030. În figura 8 avem alți doi indicatori asupra aceleiași populații, cea vârstnică, raportul de dependență a populației in vârstă de 65 ani și peste la 100 locuitori în vârstă de 20-64 ani și raportul de suport potențial între populația în vârstă de 20-64 ani și 100 locuitori în vârstă de 65 ani și peste. Indicatorii cuantifică de fapt aceeași implicație a unei sarcini mai mari a unei populații în vârstă de muncă în declin față de populația vârstnică, implicație văzută din două unghiuri. Numărul locuitorilor vârstnici la 100 de locuitori în vârstă de 20-64 ani ar urma să treacă de la 34 la 53 persoane în anul 2050 iar numărul locuitorilor în vârstă de 20-64 ani care vor reveni la 100 de persoane în vârstă de 65 ani și peste ar urma să se reducă de la 293 la 190, însemnând o sarcină mai mare a unei populații în vârstă de muncă mai mici.
Ne oprim în final la fascinantele și instructivele piramide ale vârstelor în anii 2024 și 2050 în figura 9. Sunt oglinda trecutului și prezentului populației țării prin generațiile 1923-2023 și scrutează un posibil viitor dramatic, posibil fără întoarcere, prin generațiile mici care vor intra în populația țării în anii care vin, generațiile 2024-2049. Un întreg univers demografic etalat pe două secole. Piramidele sunt poate prea încărcate cu elemente explicative.
Piramida anului 2024 poartă vizibil amprenta marilor variații ale natalității înainte de anul 1990 dar și după anul 1990. Domină scăderea masivă din anii 1957-1966 (zona B) pe fondul importului de la Moscova a unei legislații extrem de permisive asupra întreruperii cursului sarcinii. Industrializarea și urbanizarea cereau forță de muncă și antrenarea femeilor în activități economice în afara gospodăriei era soluția. Un număr mare de copii nu favorizau un transfer important de populație feminină din rural în urban. Anii 1967-1989 sunt cei ai legislației brutale și forțate asupra întreruperii sarcinii cu toate dramele pentru mame și copii. Legislația inițială a devenit și mai dură în anii 1974 și 1983, se văd oscilațiile natalității în zona C. A urmat accesul liber la avort și căderea natalității după anul 1989 (zona D). Populația este compusă în anul 2024 predominant din generații care și-au asigurat înlocuirea în timp, cele delimitate de acolada E. Generațiile mici născute după anul 1989 din zona D anunță o continuare a deformării piramidei după anul 2050 în absența unei redresări a natalității și intrarea în faza unei depopulări catastrofale a țării după cum arată datele din proiectările DPONU pentru anii 2050-2100.
Piramida anului 2050 marchează începutul inversării istorice a formei piramidei, prin predominarea numerică a populației din spre vârful piramidei în raport cu baza și secțiunea mediană. Generațiile 1990-2049 cu descendențe inferioare pragului de înlocuire se află în secțiunea F iar dacă adăugăm și generațiile cu descendențe similare 1962-1989 întinderea neînlocuiri ar avea dimensiona indicata de acolada G. O populație care nu își asigură înlocuirea numerică nu are decât un drum de parcurs în viitor și acesta este cel arătat de piramida anului 2100 din prima parte a articolului.
Un cadru internațional de apreciere și comparare a declinului populației României îl avem în figura 10 cu datele pentru țărieUE-27 din aceleași proiectări. Lituania, Bulgaria, Letonia și Croația ar urma să aibă declin mai important al populației până la mijlocul secolului. Domină declinul. Creștere a populației până la mijloul secolului ar urma să aibă loc doar în Luxemburg, Irlanda, Cipru, Suedia Franța, Danemarca. Datele Eurostat completează tabloul, în anul 2023 o creștere naturală preponderent modestă s-a înregistrat doar în Cipru, Irlanda, Luxemburg, Malta, Franța, Suedia [5]. Imigrația va juca un rol din ce în ce mai important în menținerea unei creșteri a populației, spectrul declinului populației naționale putând avea pe plan politic. Imigrația poate compensa scăderea naturală și asigura creșterea populației dar cu potențiale alte riscuri. Să nu omitem în acest context că ultimele date Eurostat asupra ratei fertilității totale sunt pe anul 2022 și nici o țară din UE-27 nu are un nivel de 2,1 copii la o femeie, valoarea prag de înlocuire în timp a generațiilor. Cele mai multe țări au valori între 1,08-1,16 (în Malta și Cipru) și 1,5 (cifrele pentru cele două țări ridică semne de întrebare asupra creșterii naturale menționate anterior). Paradoxul clasamentului țărilor după nivelul ratei fertilității totale este situarea pe primele două locuri a Franței și României, braț la braț chiar, cu 1,79 și 1,71 copii la o femeie. Franța a fost multă, multă vreme țara-fanion cu o rată mai mare de 2,1 și o politică familială admirată, și pentru faimosul „quotient familial‟ în stabilirea impozitului pe venit, favorizând familia/mama cu copii. Iată ce „echivalent‟ pot avea asupra clasamentului Eurostat aprecierile din articol asupra nivelului de 1,7 copii la o femeie în țara noastră după anul 2015.
Câteva aprecieri finale
Poate fi stopat declinul populației țării, un declin etalat pe 35 de ani și ferm instalat în caracteristicile natalității și mortalității? Dacă privim proiectările Diviziei de Populație ONU, după cele prezentate în articol și luând în considerare și proiectările Eurostat, alte informații, inclusiv ierarhiile valorilor în viața tinerelor cupluri și locul ocupat de copil, răspunsul nu poate fi decât negativ. Degradarea întregii construcții demografice pe termen lung provine fundamental din regresul nivelului natalității (fără a neglija efectele migrației). Numai o redresare a natalității ar putea diminua dimensiunea anuală a declinului și ritmul depopulării țării. Dar nu stopa declinul, revenirea la o rată a fertilității totale de 2,1 copii la o femeie fiind iluzorie. Redresarea natalității este o problemă care preocupă toate țările din Uniunea Europeană și răspuns nu s-a identificat până acum cu toate tentativele făcute. Sau, posibil, ar putea exista politici, programe și mijloace de redresare dar extrem de costisitoare într-un context în care o altă problemă demografică preocupantă este o realitate dură și va rămâne o realitate și mai preocupantă și costisitoare în viitor, problemele îmbătrânirii populației.
În complexul mecanism al factorilor determinanți ai declinului fertilității pe lângă cei economici și culturali apar noi factori de influență și în Addendum sunt prezentate frica și îngrijorările.
Este capabilă societatea românească să adopte în al 12-lea ceas politici și programe de redresare a natalității?
Președintele Klaus Johannis nu a abordat în cele două mandate starea demografică a țării și perspectivele ei. În programul de guvernare al actualei coaliții sunt 5-6 măsuri generoase de stimulare a natalității dar au rămas doar pe hârtie. Nu au fost adoptate. Probabil, vor fi reluate în viitorul program de guvernare și vor exista tot doar pe hârtie., fiind din nou înșelați.
Marcel Ciolacu și-a anunța candidatura la Președinția României în discursul ținut la Congresul PSD la 24 august 2024. În discurs s-a oprit la „… partea crucială a planului nostru de creștere în următorii 10 ani‟. Ni se vorbește de mari uzine de metalurgie, siderurgie, petrochimie, oțel românesc, autostrăzi și locuințe, fabrici de medicamente, agricultură, fabrici de procesare, export, servicii, construcții, servicii medicale și de educație, turism. În viziunea candidatului la Președinția României problemele demografice ale țării, declinul și depopularea țării nu există. Nu le găsim nici în prima direcție strategică, nici în a doua, nici în a treia, nici în a patra și nici în primul obiectiv, al doilea obiectiv, al treilea obiectiv, al patrulea obiectiv. Cui se vor adresa direcțiile și planurile, cărei populații a țării? Cine le va realiza? După proiectările DPONU în cei 10 ani de care vorbește Președintele PSD, 2025-2035, populația rezidentă a țării ar urma să scadă de la 19 la 17,7 milioane, însemnând un declin de 1,3 milioane și se va îndrepta cu o scădere anuală mai mare spre cele 16 milioane proiectate pentru anul 2050. Datele pentru cei doi ani le regăsim și în proiectările Eurostat în scenariul Baseline projections [6]. Iată și date pentru anul 2023 pe care Primul ministru nu le știe: decedați 242,9 mii, născuți 153,4 mii. Diferența este declinul NATURAL al populației țării într-un singur an – 90 de mii locuitori.
Ne putem întreba dacă datele din perspectivele Divizii de Populație ONU care prefigurează un viitor catastrofal al celei mai importante bogății a țării sunt cunoscute de cei care răspund de destinele țării – Președinția, Guvernul, Parlamentul.
A lansa idei nu este o dificultate. Poate fi riscant. O cercetare demografică amplă în populația tânără și în cea a părinților ar putea arăta o sensibilitate reală la câteva măsuri adresate copilului în primul rând. Este vorba despre acordarea de credite avantajoase tinerelor cupluri care pot și doresc să aibă copii dar nu au locuință, cu reducerea ratelor după aducerea pe lume a primului copil în primii 2 ani de la ocuparea locuinței și o a doua reducere la al doilea copil adus pe lume după alți 2 ani, locuri asigurate în creșe și grădinițe, în școli cu masă caldă și cu servicii după școală la costuri suportabile. Este societatea românească pregătită să adopte astfel de măsuri?
R e f e r i n ț e
[1] United Nations Population Division. World Population Prospects 2024 (https://population.un.org/wpp/)
[2] Eurostat. Fertility indicators
(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/demo_find/default/table?lang=en).
[3] Institutul Național de Statistică. TEMPO ONLINE Baze de date statistice
(http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).
[4] Eurostat. Life expectancy at birth
(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tps00205/default/table?lang=en&category=t_demo.t_demo_mor).
[5] Eurostat. 2024. Database (https://ec.europa.eu/eurostat/data/database).
[6] Eurostat. EUROPOP2023-Population projections at national level (2022-2100)
(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/proj_23np/default/table?lang=en&category=proj.proj_23n).
[7] Golovina, Kateryna și Jokela, Markus. 2024. Personal and Social Worries Associated with Likelihood of
Having Children, Population and Development Review, publicat întâia dată la 30 iunie 2024 (https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1111/padr.12646). Autorii sunt de la Universitatea din Helsinki.
Addendum
Un exercițiu teoretic de revenire la creștere a populației rezidente
Evoluția populației în varianta Înaltă oferă unicul cadru al unui exercițiu de excepție, revenirea la creștere a unei populații în declin timp de 33 de ani (1991-2023). În această variantă rata fertilității totale este de 2,1 copii la femeie, nivel car asigură înlocuirea în timp a unei populații și instalarea pe termen foarte lung a sării de stabilitate a numărului și chiar progres numeric modest.
Populația va continua să scadă după anul 2024 chiar dacă rata fertilității totale ar fi egală cu 2,1 copii in anii care vin. In anul 2075 populația ar atinge numărul cel mai mic, 17257 mii, si începând cu anul următor, 2076, tendința de creștere s-ar reinstala, modestă ca dimensiune anuală. De la 17257 mii in anul 2075 ar urma să ajungă la 17722 mii in anul 2100. Această creștere de numai 465 mii locuitori in 25 de ani arată cât de complicata si rigida este refacerea unei populații in timp din starea de populație in declin in starea de populație in ascensiune numerica, pierduta in 33 de ani (anii 1991-2023).
Evoluțiile proiectate arată și o altă fațetă a schimbărilor pe termen foarte lung și în figura care urmează putem examina traseul pe care îl va urma populația după revenirea la creștere până la atingerea numărului din anul 2023, 19 milioane. Creșterea din anii 2091-2100 este constantă, de numai 28 mii locuitori. Admițând conservarea acestei creșteri anuale după anul 2100 populația ar ajunge la nivelul din anul 2023 după 145 de ani, în anul 2145. Comentariile sunt de prisos.
Frica și îngrijorarea în luarea deciziei de a avea copii
O privire asupra unor factori noi de determinare a fertilității poate fi utilă. În societatea modernă aducerea pe lume a copilului este o decizie luată în funcție de numeroși factori, poziția majoră având-o situație economică și riscul pierderii locului de muncă. S-au alăturat în timp alți factori cum sunt frica și îngrijorarea. Îngrijorările au fost asociate cu o probabilitate mai redusă de a avea copii. Printre preocupările specifice, se află protecția mediului, schimbările climatice, sănătatea personală, pacea, imigrația și atitudinea față de imigranți, toate diminuând probabilitatea de a avea copii. Un viitor perceput ca nesigur duce la o fertilitate în scădere [7].
Informațiile și datele sunt din Germania, provenind dintr-un panel mare și reprezentativ pentru Germania – Socio-Economic Panel Study (SOEP) (o cercetare selectivă longitudinală în 15000 de gospodării ale populației). Concluziile se referă la populația Germaniei. Fiind vorba de o populație de peste 80 de milioane locuitori este posibil ca reprezentativitatea să nu difere esențial în alte țări din vestul Europei [5]
Ar putea apărea și un alt factor de îngrijorare, un sindrom, în decizia de a avea ori nu copii: frica de aduce pe lume un copil care va trăi într-o țară a cărei populație era de 23 milioane în anul 1990, a ajuns la 19 milioane aproape de anul 2025, va avea 16 milioane la mijlocul secolului și va trăi, apropiindu-se se de 100 ani, într-o populație de 10 milioane, după proiectările ONU.