Cele trei alegeri care au avut loc duminică, 18 mai, în România, Polonia și Portugalia, oferă un peisaj politic similar: o dreaptă de centru urmată îndeaproape de extrema dreaptă.
Victoria clară a primarului Bucureștiului, centristul pro-european Nicușor Dan, la alegerile prezidențiale din România de duminică, 18 mai, a fost întâmpinată cu și mai multă ușurare la Bruxelles, la sediul Comisiei Europene și al NATO, întrucât alegerea adversarului său era perfect plauzibilă. George Simion, candidatul naționalist de extremă dreapta, a obținut un scor fără precedent în primul tur, cu 41% din voturi.
După ce a contestat inițial rezultatele, Simion a recunoscut în cele din urmă înfrângerea după ce a văzut cifrele finale ale numărării voturilor. Cu aproape 54% din voturi pentru Nicușor Dan, România scapă de scenariul de tip american, adică o negare a rezultatelor precum cea orchestrată de Donald Trump în 2020. De asemenea, scapă de problemele grave pe care alegerea lui George Simion le-ar fi cauzat: tensiuni cu minoritatea maghiară, relații dificile cu Uniunea Europeană și țările sale membre și punerea sub semnul întrebării a ajutorului acordat Ucrainei de către o țară de pe flancul estic al NATO. Deci, acestea sunt vești foarte bune pentru Europa.
Acest lucru trebuie însă temperat de progresul incontestabil al extremei drepte, nu doar în România, ci și în alte două țări ale căror alegători și-au exprimat votul duminică: Polonia și Portugalia, în estul și vestul Uniunii Europene.
În Polonia, primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, un candidat centrist și pro-european, a ieșit câștigător în primul tur al alegerilor prezidențiale cu 31,3% din voturi, dar diferența dintre el și principalul său rival, Karol Nawrocki (29,5%), candidatul partidului naționalist conservator Lege și Justiție (PiS), este mult mai mică decât prevăzuseră sondajele. Și, mai presus de toate, PiS este acum depășit la dreapta sa de un partid de extremă dreapta, Confederația, al cărui candidat, Slawomir Mentzen, a obținut 14,8% din voturi. Dacă adăugăm că scorurile lui Nawrocki și Mentzen s-au combinat cu cele 6,3% ale unui alt candidat de extremă dreapta, antisemitul Grzegorz Braun, se obține un „bloc” de 50% din voturi, mult mai mare decât scorul candidatului de centru-dreapta.
Parlamentul portughez a fost împărțit în trei blocuri
Deși transferul voturilor nu este încă fixat, este un motiv de îngrijorare care ar trebui să mobilizeze puternic echipa lui Trzaskowski, susținută de prim-ministrul Donald Tusk, de acum și până la al doilea tur programat pentru 1 iunie. O victorie a candidatului naționalist ar avea consecințe importante și pentru Uniunea Europeană și Ucraina. Miza depășește cu mult limitele Poloniei: conferința CPAC a conservatorilor americani, condusă de loialiștii lui Donald Trump, se desfășoară în Polonia pentru prima dată și va avea loc pe 26 și 27 mai, în ajunul celui de-al doilea tur de scrutin. Participarea vicepreședintelui american J.D. Vance este luată în considerare în cercurile politice din Varșovia.
În cele din urmă, în Portugalia, deși prim-ministrul de centru-dreapta, Luis Montenegro, se poate considera întărit de rezultatul alegerilor legislative, întrucât partidul său și-a îmbunătățit scorul (32,7%) și a câștigat locuri în Parlament, acesta nu are o majoritate clară și trebuie să se confrunte și cu ascensiunea partidului de extremă dreapta Chega (22,6%), care este imediat urmat de Partidul Socialist Portughez (23,4%) ca principal partid de opoziție. Aceste două partide au acum același număr de deputați, într-un Parlament împărțit în trei blocuri, ceea ce nu este diferit de situația franceză.
Aceasta este într-adevăr o dinamică europeană – și un semnal de alarmă.
Sursa: LeMonde, în traducerea Rador Radio România