În 2015, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis o adeverință care conținea extrase din mai multe dosare referitoare la legăturile lui Dan Viorel Șucu cu Securitatea regimului Ceaușescu. Deși verdictul oficial a fost că nu a colaborat cu Securitatea, au existat trei opinii contrare exprimate de unii membri ai CNSAS, la momentul respectiv. Gazeta a publicat documentele și mărturiile respective.
Dan Șucu a achiziționat recent pachetul majoritar de 77% la clubul de fotbal Genoa, continuându-și expansiunea în Italia, unde și-a extins portofoliul de afaceri început cu Rapid. Activitățile sale au atras atenția internațională, iar imaginea sa publică a devenit din ce în ce mai vizibilă. Totuși, trecutul său include aspecte mai puțin cunoscute și ascunse în „sertarele” memoriei, legate de colaborarea sa cu Securitatea regimului Ceaușescu.
În 2015, ca urmare a unei solicitări din partea cotidianului „Evenimentul zilei”, CNSAS a emis o adeverință în care preciza că Dan Viorel Șucu, pe atunci vicepreședinte al Asociației Marilor Rețele Comerciale din România și membru-fondator al Asociației Clubul Sportiv – Tenis Club Herăstrău, nu a colaborat cu Securitatea, conform legii. Totuși, documentul făcea referire la mai multe pasaje din informările oferite de „Mircea Crișan”, numele conspirativ folosit de Șucu.
Ce nume conspirativ a avut Dan Șucu
Înainte de Revoluție, Dan Șucu era ghid la Oficiul Național de Turism (ONT), care organiza vizite ale turiștilor străini în România. Potrivit documentelor CNSAS, Șucu a fost recrutat de Securitate în 1984, semnând un angajament și preluând numele conspirativ „Mircea Crișan”. În acest rol, el furniza informații despre turiștii străini, firmele turistice și ziariștii care vizitau România, iar în schimb, a fost recompensat cu sume de bani, inclusiv 300 de lei în 1987
În documentele CNSAS sunt incluse extrase din rapoartele sale, în care relata detalii din conversațiile cu turiști sau colegi, despre întâlnirile cu atașatul militar al SUA în România și despre diverse observații legate de comportamentele turiștilor. Unele dintre aceste informări au fost considerate neconcludente de CNSAS în ceea ce privește colaborarea cu Securitatea, iar în documente sunt incluse și opinii favorabile ale lui Șucu față de anumite persoane sau comportamente.
De exemplu, într-un raport din 1987, Șucu povestea despre o întâlnire cu atașatul militar al SUA, în care discuțiile abordau carierele militarilor americani și unele opinii politice. În alte informări, el descria comportamentele „ciudate” ale unor turiști și observații legate de relațiile dintre aceștia.
Totodată, documentele arată și autocritica lui Șucu după un incident din Poiana Brașov din ianuarie 1988, în care își exprima regretul față de depășirea limitelor relațiilor oficiale cu turiștii, promisând că nu va mai repeta astfel de greșeli
În urma analizei documentelor, CNSAS a concluzionat că Dan Viorel Șucu nu întrunește condițiile legale pentru a fi considerat colaborator al Securității, având în vedere că informațiile transmise nu se refereau la activități sau atitudini contrare regimului comunist.
Totuși, trei membri ai CNSAS au avut opinii separate, considerând că Șucu a fost un colaborator al Securității. Aceștia au argumentat că informațiile transmise de Șucu au afectat drepturile fundamentale ale unor persoane și au denunțat atitudini potrivnice regimului comunist. Ei au susținut că Șucu a fost utilizat de Securitate pentru a obține informații de la atașatul militar al SUA și că ar trebui să fie considerat un colaborator al poliției politice a regimului.