Incredibil ce au descoperit intr-o punga de la IKEA! Coletul are o vechime de 1.500 de ani

Cum au ajuns oasele să fie livrate într-o pungă IKEA?

Potrivit unui raport tradus din publicația germană Die Welt, oasele au fost inițial excavate în 1965, în timpul unei săpături arheologice într-un cimitir din Saxonia Inferioară. La vremea respectivă, era o practică obișnuită să li se permită voluntarilor să păstreze fragmente din descoperirile arheologice, inclusiv rămășițe umane, ca un gest de mulțumire pentru participarea lor.

Un voluntar care a participat la acea săpătură a luat osemintele acasă și le-a păstrat timp de zeci de ani, învelite în ziare din anii 1950 și 1960. În timp, persoana respectivă s-a mutat în zona Fulda, iar oasele au ajuns ulterior în posesia unui membru al Grupului de lucru arheologic din Fulda.

Într-un gest care pare de neînțeles pentru vremurile moderne, oasele au fost depozitate într-o pungă de cumpărături IKEA – probabil datorită rezistenței acesteia – și au fost transportate astfel până la departamentul de arheologie.

O practică arheologică controversată

La momentul săpăturilor din 1965, normele privind manipularea și conservarea rămășițelor umane erau mult mai puțin stricte decât în prezent. „Aceasta nu era o practică neobișnuită la acea vreme”, a explicat un purtător de cuvânt al autorităților din Fulda.

Specialiștii în arheologie au declarat că, deși astfel de situații sunt rare, ele scot în evidență necesitatea unei îngrijiri mai riguroase și a unor reglementări stricte privind păstrarea descoperirilor arheologice.

După mai bine de șase decenii, oasele au fost predate în sfârșit îngrijirii profesionale și vor fi analizate pentru a oferi noi informații despre istoria regiunii și despre viața în urmă cu 1.500 de ani. Experții speră să determine mai multe detalii despre originea rămășițelor și să le integreze într-un context arheologic adecvat.

Deși metoda neobișnuită de transport – într-o pungă IKEA – a atras atenția publicului, aceasta aduce și un mesaj important despre responsabilitatea față de patrimoniul istoric și cultural.