_8207b6f0f7.jpg "Este doliu in lumea bisericii din Romania. Un preot extrem d")
O viață dedicată teologiei și educației
Născut pe 3 ianuarie 1941, în comuna Caraula, județul Dolj, într-o familie de preoți, Emilian Cornițescu și-a început parcursul teologic la Seminarul din Craiova (1956-1961), continuând cu Institutul Teologic Universitar din București (1961-1965). Și-a desăvârșit pregătirea academică printr-un doctorat în Vechiul Testament (1965-1968) și prin specializări în limbile aramaică, ebraică biblică și ebraică modernă la Universitatea Ebraică din Ierusalim (1974-1975).
Pe parcursul carierei, a ocupat diverse funcții: ghid la Mănăstirea Plumbuita, diacon la Biserica Antim și angajat al Cancelariei Sfântului Sinod. Din 1975, a activat în cadrul Institutului Teologic Universitar din București, unde a urcat treptele ierarhiei academice până la poziția de profesor titular al catedrei de Vechiul Testament în 1985. În 1993, a fost hirotonit preot, adăugând o dimensiune pastorală misiunii sale.
Contribuții de excepție în domeniul teologic
Părintele Emilian Cornițescu a avut o influență majoră asupra teologiei românești prin lucrările sale, printre care se numără „Profeții Vechiului Testament despre preoție” și „Concepția despre prietenie în cărțile didactice ale Vechiului Testament”. Datorită colaborării cu diverse comunități, a fost distins cu Medalia de argint „Laureat al Premiului Nobel pentru Pace - Elie Wiesel” de către Federația Comunităților Evreiești din România, un gest care subliniază aprecierea pentru eforturile sale în promovarea dialogului interconfesional.
De-a lungul decadelor, părintele Cornițescu a format mii de studenți teologi, influențând generații întregi prin cunoștințele sale vaste și dedicarea sa. Rămâne o figură de referință în istoria Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut ca unul dintre cei mai mari teologi ai timpului său.