Potrivit unui comunicat de presă al INSP este vorba de un bărbat de la grupa de vârstă 60 - 69 de ani, din municipiul Bucureşti.
INSP recomandă populaţiei evitarea expunerii la ţânţari, purtând îmbrăcăminte cu mâneci luni şi pantaloni luni, utilizarea de substanţe chimice repelente pentru ţânţari, folosirea plaselor de protecţie la ferestre, desecarea bălţilor de apă din jurul gospodăriei, îndepărtarea recipientelor de apă stătută şi gunoiului menajer din gospodărie.
Virusul West Nile poate cauza o boală neurologică fatală la oameni, deși 80% dintre persoanele infectate nu au niciun fel de simptome. Acest virus se transmise în special prin înțepăturile de țânțari infectați. Nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru infecţia cu virus West Nile. Virusul este răspândit în Africa, Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord și Asia de Vest.
West Nile - simptome
Virusul West Nile poate cauza o boală neurologică fatală la oameni, deși 80% dintre persoanele infectate nu au niciun fel de simptome. Acest virus se transmise în special prin înțepăturile de țânțari infectați. Nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru infecţia cu virus West Nile. Virusul este răspândit în Africa, Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord și Asia de Vest.
Virusul West Nile poate cauza o boală neurologică fatală la oameni, deși 80% dintre persoanele infectate nu au niciun fel de simptome. Acest virus se transmise în special prin înțepăturile de țânțari infectați. Nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru infecţia cu virus West Nile. Virusul este răspândit în Africa, Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord și Asia de Vest.
În principal, persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezintă niciun fel de simptom. În 20% dintre cazuri, totuşi, pot apărea semne ușoare de infecție, precum:
- febră;
- dureri de cap;
- vărsături;
- diaree;
- oboseală;
- dureri în corp;
- erupții cutanate.
În situații foarte rare, aproximativ în 1% dintre cazuri, pacienții se confruntă cu o infecție gravă a sistemului nervos, iar simptomele sunt:
- febră mare;
- dureri de cap puternice;
- dezorientare sau stări de confuzie;
- gât înțepenit;
- amorțeală;
- tremor sau mișcări involuntare ale mușchilor;
- paralizie parțială sau slăbiciune musculară;
- pierderea vederii;
- convulsii;
- comă.
Dacă în formele ușoare de boală simptomele pot dura câteva zile, iar pacienții se recuperează complet, la infecțiile mai grave semnele pot persista mai multe luni și au nevoie de asistență medicală specializată.
Diagnosticare
Diagnosticul de infecție cu virusul West Nile este pus de un medic infecționist pe baza simptomatologiei descrisă de pacient dar și pe baza unor examenele medicale suplimentare, precum:
- teste de laborator: pe baza analizelor de sânge, medicul vede dacă pacientul are anticorpi specifici virusului;
- puncția lombară: acest tip de investigație este solicitat atunci când simptomele pacientului sunt severe și există suspiciunea de afectare a măduvei spinării; testul implică introducerea unui ac în coloana vertebrală, de unde se extrage puțin lichid care va fi analizat în laborator;
- investigații imagistice: pot ajuta la detectarea unei inflamații la nivelul creierului (de exemplu RMN);
- electroencefalograma: metodă medicală prin care se măsoară activitatea creierului ce poate fi folosită în scopul diagnosticării infecției cu virusul West Nile, pentru formele severe de boală.
Severitatea cazurilor diferă, însă este foarte importantă monitorizarea medicală și diagnosticarea corectă din timp a bolii, încă de la primele simptome.
Tratament
Infecţia cu virusul West Nile este o boală infecțioasă pentru care nu există un tratament specific și nici un vaccin pentru a o preveni. Pentru formele ușoare, medicul va indica medicamente pentru ținerea sub control a simptomelor precum febra, durerile de cap sau vărsăturile.
În cazurile severe care au evoluție spre encefalită sau meningită, pacienții trebuie spitalizați și monitorizați pentru a primi tratament de susținere.
Complicații
Doar 1% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile poate dezvolta o formă gravă de boală ce poate duce la complicații precum encefalită sau meningită, mielită sau poliomielită West Nile (o inflamație a măduvei spinării) sau chiar la paralizia acută flască (o slăbiciune subită la nivelul brațelor, picioarelor și mușchilor respiratori). În anumite situații, simptomele neurologice, precum slăbiciunea musculară, pot deveni permanente.
Prevenție
Prevenția este cea mai bună metodă de a evita infectarea. Pentru acest lucru, trebuie respectate câteva reguli, precum:
- folosirea unui repelent atunci când sunt desfăşurate activități în aer liber, mai ales în sezonul în care țânțarii sunt activi, dar și în zori, amurg ori seara devreme;
- folosirea plaselor de țânțari la uși și ferestre pentru a reduce, pe cât posibil, intrarea lor în case;
- manevrarea cu grijă a animalelor moarte, de preferat cu mănuși de unică folosință și saci din plastic gros;
- evitarea expunerii la zone cu apă stătută, precum: lacuri, ape stătătoare, piscine care pot favoriza apariția țânțarilor.