În toată istoria clubului, Universitatea Cluj a avut doar trei participări în cupele europene. A fost o calificare în Cupa Cupelor (1965), când clubul a cucerit Cupa României și una în Cupa UEFA (1972). A treia provine din 1995, când clujenii s-au înscris în Cupa Intertoto.
Acest istoric sărac în participările europene arată cât de importantă este performanța din această stagiune. „Șepcile roșii” au parte de un sezon care va intra în istoria clubului. Artizanul principal: Ioan Ovidiu Sabău.
Un suporter al lui U Cluj care antrenează această echipă, după cum se descrie. Povestea acestui sezon al „șepcilor roșii” este una care rar se mai găsește în fotbalul de astăzi. „Nimeni nu a avut încredere în noi”, spune Sabău, care își amintește că a început stagiunea cu gândul de a nu mai „tremura” de frica retrogradării. O stagiune în care realitatea a bătut imaginația, pentru U Cluj.
Sabău vorbește despre momentul în care și-a pus cariera la bătaie și își dorește un buget mai mare pentru transferuri, ca să poată face față în Conference League.
ProSport: Domnule Sabău, ați făcut istorie pentru U Cluj. Cum este acest sentiment?
Ioan Sabău: Este o mândrie. Pentru mine, ca antrenor, pentru jucători și toți cei care au fost implicați. Mă simt foarte foarte fericit că am făcut mândri niște suporteri și pentru că a meritat ca ei să investească încredere în noi. Muncim și pentru asta. În afară de satisfacția personală, pentru mine este o satisfacție că ei sunt mândri de echipa lor. Este o satisfacție și pentru oamenii care și-au pus încredere în noi, cei din conducere, sponsorii, autoritățile locale. Rămâi în istoria acestui club și trebuie să fi mândru, fericit, pentru că ai reușit asta.
Realitatea a bătut imaginatia în acest sezon?
Da. Hai să fim realiști. Noi am plecat cu gândul să nu ne mai chinuim cu retrogradarea. Așa am discutat cu conducerea la început. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Jocul și rezultatele bune ne-au dat încredere.
Abia a patra participare pentru U Cluj în Europa. Asta face și mai importantă această calificare?
Da și trebuie apreciată. Sigur, cu mult echilibru, dar sunt lucruri de care trebuie să te bucuri. Totul depinde doar de rezultate, la noi. Dar este un moment bun în care trebuie să fim fericiți toți cei care au participat. De la femeia de serviciu, magazioner, la staff-ul medical, tehnic, la jucători, sponsori… Pentru că nimeni nu a avut încredere în noi, dar, pas cu pas, au fost niște performanțe care anunțau asta. A fost finala de cupă pierdută, apoi acel baraj pentru Europa și, în al treilea an am reușit și am câștigat încrederea oamenilor.
Ce urmează?
Este o altă etapă, unde nivelul poate fi ridicat doar cu investiți. Să nu se aștepte lumea că acum vom câștiga campionatul. Este nevoie de investiții. Radu Constantea face eforturi, încearcă, ca să mergem la alt nivel. Este nevoie de un buget de transferuri mai mare. Există entuziasm acum, se negociază, se discută ce am putea realiza dacă creștem bugetul. Sunt sigur și că sponsorii care se identifică cu noi, cu echipa, doresc mai mult. Putem ridica nivelul doar cu un buget mai mare de transferuri. Munca e importantă, dar până la un anumit nivel. De acolo intervine și bugetul.
U Cluj a ajuns o echipă mare?
Da, pentru nivelul campionatului nostru. Să fi pe primul loc timp de 18 etape, să fi la un moment dat echipa care poate să se bată la titlu, echipa cu cele mai multe mingi jucate din Liga 1, la un moment dat cea mai bună posesie, după FCSB, cele mai puține goluri primite. Jucători care sunt în cel mai bun an din cariera lor sau care s-au întors la echipa națională. Înseamnă că s-a muncit bine. Sigur că voci sunt, că se putea mai mult. Nu pot să gândească toți la fel.
Într-un sezon istoric sunt și voci nemulțumite?
Sunt convins că întotdeauna vor fi. Puțini, dar unii mereu vor avea ceva de spus. Sunt unii care permanent sunt nemulțumiți și vor încerca să găsească lucruri negative sau cărora le sunt antipatic. Îmi dă însă putere faptul că sunt mult mai mulți care sunt mulțumiți.
Ați fost și în cel mai jos punct al Universității Cluj, în Liga a 4-a sau a 3-a și acum sunteți în cel mai de sus punct în care a ajuns vreodată echipa.
Eu fac meseria aceasta pentru că vreau să-i văd fericiți pe fani. Sunt acasă, mă simt bine, dar știu ce înseamnă presiunea asta. Am construit echipa, alături de conducere și trebuie să fie și ei mândri. Dacă am fost și în Liga a 4-a și am ajuns aici înseamnă că s-a lucrat bine. Am știut să parcurgem etapele și care sunt sacrificiile pe care trebuie să le facem.
Unde este mai mare presiunea? Când ești sus sau când ești jos?
În ambele cazuri. Presiunea cea mai mare a fost când am preluat echipa de pe antepenultimul loc, după 9 ani de pauză și mi-am asumat să nu retrogradez. Nu-i știam pe jucători, nu le știi caracterul, trebuie să găsești sistemul potrivit. A fost cel mai greu moment din carieră.
Mai greu decât momentul când ați preluat echipa în Liga a 3-a?
Da! Erau jos, din punct de vedere mental. Ce ar fi însemnat pentru mine personal să retrogradez echipa?! Era finalul meu de carieră. Am și spus atunci că mă las de fotbal dacă retrogradez. Le-am spus-o și jucătorilor. Am pus cariera mea în joc. Pentru că nu puteam să dezamăgesc. Am acceptat pentru încrederea care mi s-a dat din partea lui Radu (n.r. Constantea) și respectul pe care i-l port. Cu toate că nu aș fi vrut să apeleze la mine, atunci (râde).
Sunteți un suporter, care antrenează echipa sa de suflet.
Exact. Este o mândrie pentru mine și sunt parte din ce înseamnă suporterii noștri. Dar, în același timp, știind ce înseamnă ei, te responsabilizează și îți dă o presiune în plus. Doar atunci realizezi ce înseamnă această presiune. Și pentru Radu Constatea este la fel. Că, până la urmă, noi doi am răspuns pentru rezultate.
Ce vă doriți pentru cupele europene?
Să avem o echipă competitivă și frumoasă. Să nu jucăm crispați pentru că jucăm într-o cupă europeană. Va fi o experiență care ne va ajuta să creștem ca club, ca echipă. Dar nu vreau doar o prezență și să văd la jucători că gândesc că „suntem aici și ce să vrem mai mult”. Asta încerc să le transmit.