„FCSB transformers” devine opera lui Elias Charalambous, Sorin Cârțu oferă o lecție de „suflet-vulcan mângâiat cu blândețe de petală și apărat de o minte-hanger” iar Louis Munteanu trece de la „stofa” de atacant spre costumul de gală

Din 2025, ProSport a lansat prin jurnalistul Gabriel Berceanu rubrica „Trei de bine” unde descoperi, în fiecare marți, trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. Goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, transferuri și decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă!

Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!

Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal.

Trei de bine, în fiecare marți, doar pe ProSport

De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.

Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.

Dar să descoperim eroii săptămânii pozitive care tocmai s-a încheiat!

Elias Charalambous, artizanul „FCSB transformers” 

FCSB a suferit pe alocuri în Azerbaidjan dar a câștigat cu 3-2. Dacă era prima oară în grupa Europa League, s-ar fi spus că e întâmplare. Dacă se petrecea de două ori, am fi crezut că-i noroc. Dar triumful cu Qarabag e doar ultima lecție dintr-o strategie în care Elias Charalambous are un merit decisiv: campioana ofensivă, proactivă și care controlează meciurile în competiția internă se transfigurează sistematic într-o trupă de comando cinic și extrem de eficient în cupele europene.

Ori asta, oricât de mult și-ar dori să facă și oricât de bogat ar fi, Gigi Becali, nu va putea. E doar meritul lui Charalambous și al staff-ului său. Echipa e precum o jucărie „transformers”, mașină de curse în Superliga și luptător cu scut și suliță încordată, pe contre, în Europa. Cine își imaginează că e ușor, se iluzionează.

Și nu e doar asta. Nu doar capacitatea de se contracta la câteva zile distanță dintr-un tăvălug ofensiv într-o variantă de sacrificiu care strânge 6 meciuri din 7 fără înfrângere trebuie trecută în dreptul cipriotului. Succesul cu Qarabag a venit după trei cornere, ori nici fazele fixe nu le pregătește patronul. La fel cum spiritul acesta de vestiar (FCSB a fost condusă de două ori în Azerbaidjan și a învins!), concentrarea maximă în cuibar ermetic la nevoie, condiția fizică de top – nu au cum să intre pe „fișa” lui Becali.

FCSB, campioana României 2024 și varianta europeană 2024/2025 care bucură milioane de români, s-a construit din banii patronului dar cu știința de fotbal a antrenorilor. Că deja e o realitate incomodă pentru mulți, nu contează deloc. Acum contează doar că o echipă românească a trecut de grupa Europa League și așteaptă Manchester United cu fruntea sus. Indiferent de scorul cu englezii, Elias Charalambous a învins.

Cum a „șocat” Sorin Cârțu printr-o lecție fără cusur

Subiectul „Mirel Rădoi pe banca Universității Craiova” a trezit aproape instantaneu resorturile conflictuale iar memoria noastră, mai mereu oarbă, mută și surdă când vine vorba de bine, s-a făcut „brici” adulmecând premisa învrăjbirii. Cum?

Acum doi ani, Sorin Cârțu, fostul antrenor al lui Rădoi în tinerețea de la Extensiv Craiova, declara încins pe marginea episodului 1 cu Rădoi la Știința: „Cea mai mare decepție din cariera mea, nu mai vreau să-i aud numele, să-i pronunț numele”. Olteni între ei, vorbe, doar cine nu iubește cu adevărat nu știe că flacăra încălzește o viață dar și mistuie într-o secundă…

Acum, apelat prompt pe marginea subiectului „la zi”, Sorin Cârțu a… „șocat”, dacă vreți. A șocat așteptările celor care nu-l cunosc și tremură pândind zâzania tâmpă. Cârțu a predat, în fapt, cu decență o lecție de înțelepciune amestecată cu afecțiune. Fără aer didactic. Așa cum se predau lecțiile care chiar înseamnă ceva. Care ne fac mai buni.

Întâi, pentru Sportpesurse, a spus fără sfială: „Îl iubesc în continuare pe Mirel Rădoi. S-a întâmplat demult, dar eu nu trăiesc în trecut. I-am transmis și mesaje de sfârșit de an”. Apoi, la DigiSport: „A lăsat o treabă neterminată și e bine, dacă se ajunge la soluția Rădoi, să o continue. Are și o revanșă de luat”.

La 69 de ani, lui Sorin Cârțu nu i-a „căzut firma” de fost jucător uriaș, de fost antrenor redutabil, să spună ceea ce simte cu adevărat pentru „copilul” său, chiar și împotriva propriilor vorbe de furie de-acum o vreme. Iar asta, într-un fotbal românesc al ascunzișului după substantive comune și al ambalării nimicului în interviuri forțate.

De mare domn aceste replici ale lui Sorin Cârțu! Și dinspre un suflet-vulcan mângâiat cu blândețe de petală, dar și apărat de o minte-hanger.

Louis Munteanu, „stofa” și costumul de gală al primului hattrick din carieră

Fotbalul românesc e într-o criză prelungită de atacanți veritabili, am analizat aici fix acum un an, într-un amplu serial, cauzele și efectele. Din fericire, între timp a apărut Daniel Bîrligea. Mai are mult până să confirme la nivelul echipei naționale și dincolo de ea. Un alt mare talent pe acest post, Louis Munteanu, a reușit în această săptămână primul hattrick din carieră. Culmea, împotriva lui Gică Hagi, „creatorul” său.

Execuții cu fler și inteligență pentru 1-0 și 3-0 cu Farul, șut de pe loc, plasat impecabil, apoi finalizare fără preluare, schimbând direcția balonului dintr-un reflex de atacant-bijutier. Poate tocmai de hattrick și de o bornă certă avea nevoie Louis pentru a căpăta constanță și eficiență. Și poate că tocmai împotriva fostei echipe trebuia să se întâmple asta, ca o rupere simbolică și definitivă de trecutul frumos dar adolescentin, cu toate stângăciile lui, spre saltul necesar pentru un viitor și mai frumos. Și mai consistent.

Mai sunt multe de așteptat din partea lui Munteanu, între naționala de seniori și un EURO U21 care l-ar aștepta în această vară. E nevoie și de răbdare, dar și de nerăbdare! Săptămâna aceasta, Louis a găsit linia vitală dintre cele două încât să arate, fie și pentru o etapă, că „stofa” lui incontestabilă e deja costum de gală. Să nu-l dai jos curând și, chiar dacă nu există parcurs cununat doar cu hattrick-uri și goluri de poveste, să îl porți cât mai des măcar în meciurile tari, Louis!

Descoperă celelalte episoade „Trei de bine”: