Eroii săptămânii pozitive: Vali Crețu de la FCSB, arbitrul Szabolcs Kovacs și stranierul Alexi Pitu ne arată că fotbalul nostru merită să credem în el!

A treia săptămână din ianuarie aduce la „Trei de bine” eroi în premieră pentru rubrica pe care o descoperi în fiecare marți doar pe ProSport.  De data aceasta avem un exemplu de dăruire pentru fotbal și un gol superb, un transfer mult așteptat pentru un talent românesc și, poate nu vă așteptați, un arbitru din Superliga!

Valentin Crețu de la FCSB, Alexi Pitu devenit noul jucător al francezilor de la Dunkerque și Szabolcs Kovacs sunt protagoniștii de azi. Cum și de ce au impresionat?

Vali Crețu sau de ce iubim fotbalul chiar dacă nu de-aceea te așteptai

FCSB n-a învins-o, deși era favorită, pe FC Hermannstadt. Însă fotbalul nu e nici pe departe doar despre puncte și clasamente. La 36 de ani împliniți chiar în această lună, după 185 de meciuri în toate competițiile pentru FCSB din 2011 până azi, Vali Crețu a marcat primul său gol pentru echipa care se dăruiește. Fără cuvinte mari, orice evoluție a buzoianului e o lecție fără artificii despre cât și cum trebuie să oferi fotbalului pentru a primi înzecit.

Iar golul lui Vali, un șut fantastic la vinclu, cu piciorul stâng care nici măcar nu e cel de bază, devine un paradox întărit și o excepție care triumfă prin legăturile misterioase ale coincidențelor tocmai ca să scoată în față, culmea!, că nu despre goluri e vorba. Ci despre muncă, seriozitate, respect față de cea mai frumoasă meserie din lume pentru noi, cei împătimiți dincolo de văzduh de fotbalul acesta.

Orice puști care bate mingea azi își poate găsi în Vali Crețu un exemplu onest și constructiv. Pentru că fundașul, chiar și când respinge stângaci, se poziționează împotriva manualului ori se precipită cu vreo centrare, nu se oprește. O ia de la capăt cu devotament, inima sus și niciun strop de energie păstrat pentru altceva în afară de misiunea din iarbă. FCSB e campioană și pentru că îl are pe Vali Crețu!

Szabolcs Kovacs, meci de referință la cel mai greu test din carieră în Superliga

Într-o etapă convulsionată de discuțiile în jurul arbitrajului de la „U” Cluj – Gloria Buzău 2-1 în care fratele său, Istvan, a fost în camera VAR, mai tânărul Szabolcs Kovacs a făcut un meci de referință. Și dacă ne obișnuim să „vindem” frustrările, justificate sau nu, când e vorba de prestațiile arbitrilor, ar trebui să „cumpărăm”, pentru sănătatea fotbalului și a pasiunii noastre, și evoluțiile lor de calitate atunci sunt indiscutabile în contexte speciale.

La meciul 39 din carieră în Superliga, Szabolcs a primit cea mai complicată partidă carieră de când oficiază în primul eșalon. Un derby de tradiție și orgoliu, Universitatea Craiova – Dinamo, alimentat de experiențele recente ale oltenilor în deplasările din Capitală. Mai mult, meci cu implicație uriașă în lupta pentru play-off. Iar Kovacs s-a descurcat excelent!

Ferm fără a fi disprețuitor, autoritar fără să deturneze atenția dinspre meci către el. Patru cartonașe galbene justificate, care n-au stârnit furie prin inechitate. Dar, mai ales, i-a refuzat lui Mitriță pretențiile exagerate de faulturi atunci când, de fapt, ofensivul Craiovei faulta în atac, dar a indicat apoi corect penalty, când Boateng s-a prăbușit peste el.

Apropo de faza acelui penalty, ce condiție fizică remarcabilă pentru Kovacs, care a sprintat din careul oltenilor, urmărind degajarea portarului Popescu, ajungând aproape de faza din careul celălalt în timp-record!

Alexi Pitu, un talent care continuă la un nivel bun

La 22 de ani, unul din cei mai talentați jucători ai generației lui, transferat de Gică Hagi pentru 2 milioane de euro acum două ierni către Bordeaux, Alexi Pitu risca să îngroașe deja lista stereotipurilor de nereușită „în afară”. Pe principiul: talent, neadaptat, retur. Trecuseră 6 luni de când nu mai avea echipă, după ce încheiase conturile cu Bordeaux, club aflat în situație critică și retrogradat din Ligue 2. Dar a strâns din dinți, a așteptat și, finalmente, a ales. Cu cap, aș îndrăzni să spun și nu văd de ce nu va veni iute și confirmarea din teren.

Pitu a rămas în Ligue 2, un campionat de exigență fizică înaltă și cu ritm fantastic pe alocuri, în care are deja 41 de meciuri. Așadar, familiarizat, integrat, capabil acum să ofere tot ce are mai bun pentru US Dunkerque, noul club care e pe locul 5 în clasament, la doar 1 punct de locul unei promovări directe și istorice în Ligue 1!

În orașul-port din nordul Franței, Alexi trebuie doar să continue ascensiunea, nu e în postura unui restart, din fericire. N-a ales destinații exotice la un nivel inferior fotbalistic și superioare financiar. Iar Naționala U21 și EURO din vară îl așteaptă acum, poate chiar și naționala de seniori, curând.

Trei de bine, în fiecare marți, doar pe ProSport

Din 2025, ProSport a lansat prin jurnalistul Gabriel Berceanu rubrica „Trei de bine” unde descoperi, în fiecare marți, trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. Goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, transferuri și decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă!

Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!

Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal.

De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.

Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.