Cipru nu e Kosovo, noi însă am jucat la fel. Cronică de Cătălin Mureșanu. Învingem după ce am suferit în multe momente

Încheiem aventura din Liga Națiunilor cu o victorie nu atât de clară pe cât o arată scorul. 4-1 cu Cipru după un meci care ne-a subliniat slăbiciunile demonstrate în partida neterminată cu Kosovo. Răzvan Marin cu o dublă, Bîrligea și Florinel Coman au înscris pentru tricolori, la capătul unui joc în care Niță s-a accidentat după ce ne-a salvat, la scorul de 2-1, dintr-un moment crunt.

Mulțumiți de scor, joc nesatisfăcător. Am câștigat după ce am suferit și așteptăm răspunsul judecății UEFA pentru a ne etala perfecțiunea în grupă 

În ultimul meci din Liga Națiunilor, în rânjetul iernii, întâlnim Cipru în fața a peste 45.000 de spectatori. Am jucat, încă fără rezultat validat, cu Kosovo și, printre tonuri de caft și ecoul arguției în triluri de rasism și xenofobie, ne-a scăpat esențialul. Fotbalul. Pe care, în fața adversarului nostru din clocotul Balcanilor, l-am livrat cu pipeta. „Serbia, Serbia”. Așa e, uneori, aici la noi, ne doare dintele din gura altuia. Ne-am pomenit, din nou, „frații” de care ne desparte mângâierea dulce a Dunării și de care ne unesc aceleași turle, iar printre scandările noastre și încruntările lor regizate, Pronia fotbalului ne-a binecuvântat cu harul din mănușile fermecate ale Sfântului Niță. A fost un meci precum o baricadă, în care cele mai bune momente ale noastre le-am trăit când Stanciu a lovit pleoapa transversalei, dar mai ales în ora în care kosovarii ne-au lăsat singuri pe teren. Mai punem și un gest artistic, preluarea lui Mircea Lucescu din șoldul său șubrezit și… și cam atât. În rest, „Kosovo e Serbia”, „Basarabia e România”, „UEFA e mafia”. Ne mai rămâne să vedem cu Cipru ce o fi! În tur a fost pelerinaj, 3-0 după o repriză, apoi tranzit printre ole-uri, selfie-uri și autografe.

Lucescu schimbă, de voie și nevoie, patru jucători. Stanciu e în cârje și intră Olaru, un simplu gând al fotbalistului de la FCSB, Man e suspendat și, din spinner-ul ofensiv, singurul care supraviețuiește este Mihăilă. Este titularizat și Bîrligea, iar Drăguș trece la păstrare, pe bancă, în timp ce Ianis Hagi, cu tot cu numărul 10 așternut pe cocoașă, începe titular. Selecționerul mută și în defensivă, iar rapidistul Pașcanu, la debut, face rocada cu Burcă, cel care, în multe fotograme sub vijelia elevilor lui Foda, a dat semne clare de uzură.

Deschidem scorul, prin Bîrligea, încă dintre strofele imnului. Mihăilă oferă pasa decisivă, atacantul campioanei FCSB fructifică printr-o execuție de mare atacant

Cântărim secundele meciului și clintim tabela. Fulgerător, cât și-ar aranja gulerul orice antrenor. Mihăilă pasează excepțional parcă dintre strofele imnului și coastele înghețate ale adversarilor, iar Bîrligea, fără preluare, cu un șut din alergare, execuție de origine controlată pentru orice atacant de clasă, flutură plasa ciprioților. 80 de secunde și începem furibund. Magistrala galbenă, Dăgușin care a inițiat acțiunea, Mihăilă și fibra sa de altruism, apoi finalizarea de vârf aprig a vârfului de la FCSB.

Ne păstrăm peste adversar și-l comprimăm în frisoanele suferinței defensive. Ianis Hagi produce vuietul subțire al tribunei care traduce fiorul unei lovituri libere executată fin, în care, însă, iluzia optică minte frumos. Apoi, decarul cu patronim greu șutează din marginea careului, însă pe Bîrligea, pe care-l vânează balonul, blochează desprinderea pe tabela desigilată chiar de el.

Și ne luăm și noi porția de suspin. În banda terenului, Bancu este finisat de Loizou, centrarea cipriotului tună prin careul mic al lui Niță, însă Sotiriou are glanda irosirii și lasă mingea, total neinspirat, să curgă spre infernul irosirii. Oportunitate de egalare. Nu! Să-i spunem, chiar dacă avem tot subiectivismul pe inventarul conflictului cu Kosovo, chiar ocazie clară de gol. Și scăpăm, însă dăm senzația că pierdem din adrenalina startul meciului. Peluza încearcă să injecteze elan, „cine sare, România”, iar tricolorii răspund instant.

Terminăm repriza în nuanța în care am început-o. Gol Răzvan Marin după recuperarea lui Ianis Hagi 

Portarul lor e pehlivan, donează un balon în propriu careu pentru Hagi, Ianis transmite la Bîrligea și acesta trage în fandarea goalkeeper-ului care pare că are astrele în grevă japoneză. Mingea se scurge la Răzvan Marin și, cu același calm de bijutier, mijlocașul lui Cagliari reia cu latul, din cochilia careului mic, pentru 2-0. Răzvan, căpitan de plai. Omul care, la echipa națională, produce goluri și urale. În ultimii trei ani, Marin este pe codul de bare al golurilor noastre, a înscris sau a pasat pentru o treime din reușitele tricolore. O treime și un gol. Intrăm la pauză liniștiți și revenim de la cabine relaxați. Multe prea relaxați. Scăpăm, din nou, dintr-o rafală cipriotă. Stăm prost în defensivă și, dintr-o poziție ideală, tibia lui Bancu ne salvează. Însă șansa ne părăsește imediat după un nou atac prelungit al adversarilor. Mingea se plimbă pe spirala careului nostru, Drăgușin respinge slab, iar Pittas, din apropiere, reia fără speranță pentru Niță. 2-1 și sechelele apărării din meciul cu Kosovo par să ne bântuie în continuare.

Suferim, ciprioții reduc din diferență. Niță ne salvează și se accidentează 

Buzele lui Lucescu traduc îngrijorarea printr-o subtitrare cu bip-uri în cascadă. Trăim cu teama care ne-a cucerit măduva. Ne hazardăm sub valul învăluirilor cipriote, părem scoși dintr-un thriller scris prost și dăm prinos hazardului. Și ne scoate, din nou, sfântul Niță. Același Pittas scapă în lateral, însă portarul nostru se lățește din toată ființa sa și respinge cu prețul unui tub de kelen descărcat peste mușchii congelați. Trăim frica și frigul și Niță, eroul patimilor noastre, este schimbat. Intră Târnovanu și Lucescu declanșează furtuna schimbărilor. Ies Marius Marin, Drăgușin (poate cel mai șters tricolor!) și Olaru (cel care nu a reușit nici măcar un dribling cât a fost pe teren!), intră Șut, Burcă și Florinel Coman și parcă prindem ceva sens în ofensivă. Imediat, Ianis trage în portar dintr-o poziție bună și privim spre tavanul tabelei din ce în ce mai des. În gând, în nod de rugăciune și amar, compunem aliajul unui optimism forțat. Ceva s-a dereglat în încrederea noastră de oțel și nici Lucescu nu pare a ști ce.

Cipriotul Laifis, Răzvan Marin și Florinel Coman ne scapă de emoții pe final 

Ne stropește cu încredere Laifis. În trei minute, cipriotul vede două cartonașe și primim un avantaj picat din plumbul cerului. Mai e un sfert de oră și părem ușurați de presiunea care ne apăsa omoplații. Imediat, tot Răzvan Marin ne scoate. Corner, mingea i se așterne pe șiret, șut cu sete și frustrare, Bîrligea sare peste balon, iar nefericit Demetriou este învins din nou. 3-1. Ba nu, 4-1. Ciprioții sunt acum planton și, după un nou corner, Hagi centrează pentru finalizarea fermă a lui Florinel Coman. Învingem după un meci în care am trăit, în multe momente, frisoanele suferinței. Închidem grupa pe primul loc și dăm refresh în așteptarea decizie de la UEFA pentru a ne etala perfecțiunea în grupă.