În 1786, un judecător britanic pe nume William Jones a observat asemănări izbitoare între anumite cuvinte din limbi precum sanscrita şi latina, ale căror vorbitori erau separaţi de mii de kilometri. Limbile trebuie să fi „izvorât dintr-o sursă comună”, scria el.
Generaţiile ulterioare de lingvişti au stabilit că sanscrita şi latina aparţin unei familii uriaşe de aşa-numite limbi indo-europene. La fel se întâmplă şi cu engleza, hindi şi spaniola, alături de sute de limbi mai puţin răspândite. Astăzi, aproximativ jumătate din lume vorbeşte o limbă indo-europeană.
Lingviştii şi arheologii s-au contrat mult timp cu privire la grupul de oameni antici care a vorbit limba indo-europeană originală.
"Lucrarea ( n.r la care au luat parte şi cercetătorii români) analizează ADN-ul vechi a 435 de indivizi proveniţi din situri arheologice din întreaga Eurasie, datând între 6400-2000 BC Studiile genetice anterioare au arătat că cultura Yamnaya (3300-2600 BC) din stepele ponto-caspice, s-a extins atât în Europa, cât şi în Asia Centrală începând cu aproximativ 3100 BC, explicând apariţia „ascendenţei din stepe” în populaţiile umane din Eurasia între 3100-1500 BC. Aceste migraţii din stepe au avut un impactul major asupra genomurilor europene dintre toate evenimentele demografice din ultimii 5000 de ani şi sunt considerate un posibil vector al răspândirii limbilor indo-europene. Studiul identifică genetic un grup de populaţii din zona Caucazului şi Volgăi Inferioare care îşi găsesc legături genetice cu populaţii vechi, vorbitoare de limbi indo-europene, din bazinul Mării Negre", precizează Departamentul de Istorie antică, Arheologie, Istoria Artei.
Rezultatele publicate la 5 februarie în prestigioasa revistă Nature plasează aceşti pionieri lingvistici în interiorul graniţelor Rusiei de astăzi, în timpul eneoliticului sau al epocii cuprului, în urmă cu aproximativ 6 500 de ani. Aceştia s-au răspândit din păşunile de stepă de-a lungul râului Volga inferioră până la poalele nordice ale Munţilor Caucaz.
Descoperirea marchează un triumf al colaborării care se bazează pe decenii de muncă a lingviştilor, arheologilor şi geneticienilor.
Ea reprezintă piesa lipsă din „ipoteza stepei”, veche de un secol, care plasează locul de naştere al limbilor indo-europene - şi al precursorului lor, protoindo-europeana, care a precedat scrierea - în stepa eurasiatică, unde se află astăzi Rusia şi Ucraina.
Cercetările anterioare au indicat străvechiul popor Yamnaya din stepă ca fiind creatorii protoindo-europenei, dar un punct de divergenţă a fost faptul că vorbitorii antici ai unei ramuri dispărute a limbilor indo-europene nu aveau ascendenţi Yamnaya. Unii geneticieni, inclusiv coautorul principal David Reich de la Harvard Medical School şi Harvard University, au emis ipoteza că o populaţie şi mai veche a fost sursa. Noile studii identifică această populaţie ca fiind poporul din Volga Inferioară din Caucaz.
Povestea completă. Reconstituirea Yamnaya şi a predecesorilor
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, cercetătorii au observat pentru prima dată similitudini între limbile îndepărtate latină, greacă şi sanscrită. Ipoteza stepei, formulată în secolul al XIX-lea şi formalizată în anii 1950, s-a bazat pe reconstituiri lingvistice şi dovezi arheologice pentru a identifica originile geografice ale proto-indo-europenei.
Cercetătorii urmăresc vorbitorii protoindo-europeni de mai bine de 15 ani. În 2014, aceştia au împărtăşit informaţii-cheie privind „evenimentul de amestecare profundă” care i-a modelat pe europenii moderni, majoritatea descinzând din trei populaţii foarte diferenţiate.
În anul următor, oamenii de ştiinţă au oferit o imagine mai completă a setului de strămoşi Yamnaya ai continentului. Aceşti păstori nomazi renumiţi sunt cunoscuţi pentru faptul că au fost probabil primii care au păstorit animale călare şi pentru faptul că au adoptat timpuriu, dacă nu chiar au inventat, căruţele trase de boi.
„Ei schimbat populaţia Europei cu perturbări uriaşe în Germania, Spania, Italia şi Ungaria”, a declarat Reich, profesor de genetică în cadrul Institutului Blavatnik de la HMS, profesor de biologie evolutivă umană în cadrul FAS şi membru asociat senior al Institutului Broad de la MIT şi Harvard. „În Marea Britanie, a existat o înlocuire a populaţiei de peste 90% în decurs de câteva decenii”, a precizat acesta.
Lucrarea din 2015 a creditat Yamnaya, care a călătorit mult, cu transportul limbilor indo-europene prin Europa şi în subcontinentul indian. O serie ulterioară de lucrări, publicate de laboratorul lui Reich şi de alţii, a urmărit urmele lor genetice în Grecia, Armenia, India şi China.
Însă cercetătorii au întâmpinat un obstacol în linia Yamnaya în peninsula Anatoliană, unde un set dispărut de limbi indo-europene a fost vorbit în timpul Epocii Bronzului. Lingviştii au crezut mult timp că acestea reprezintă o despărţire timpurie de proto-indo-europeană. Apariţia în secolul al XXI-lea a ştiinţei ADN-ului antic a scos la suprafaţă rezultate similare.
„Ştim din tăbliţele cuneiforme că oameni precum hitiţii vorbeau o limbă din anatolia, dar aceşti oameni nu aveau strămoşi yamnaya”, a observat Reich. „Am căutat intens, cu o mulţime de date. Nu am găsit nimic. Aşa că am emis ipoteza că o populaţie mai profundă a fost sursa finală în limbile indo-europene.”
Poporul Volga Inferioară din Caucaz este acea sursă iniţială, au spus autorii.
Lucrarea descoperă noi legături între acest popor şi Yamnaya şi vorbitorii indo-anatolieni antici care au locuit într-o zonă care acum face parte din Turcia.
Descoperirile indică faptul că popoarele din Volga Inferioară a Caucazului s-au amestecat prodigios cu alte grupuri din regiune.
„Este o manifestare foarte timpurie a unora dintre tradiţiile culturale care s-au răspândit ulterior în stepă”, a declarat Reich.
Războiul Rusia-Ucraina a forţat o divizare neobişnuită a rezultatelor.
Prima lucrare, axată pe originile limbilor indo-europene, se bazează pe ADN-ul antic al 354 de indivizi din situri arheologice din Rusia şi Europa de Sud-Est. Cea de-a doua, scrisă împreună cu cercetători din Kiev, se bazează pe 81 de mostre de ADN antic prelevate din Ucraina şi Moldova. De asemenea, fac parte din analize date genetice raportate anterior privind aproape 1 000 de indivizi antici.