O descoperire recentă făcută de cercetătorii de la Universitatea din New York a provocat noţiunile tradiţionale despre memorie, arătând că aceasta nu se limitează doar la creier. Cercetătorii au demonstrat că celulele non-neurale din corpul uman, precum cele din ţesuturile nervoase şi renale, pot de asemenea să păstreze informaţii, o descoperire care ar putea revoluţiona înţelegerea noastră despre învăţare şi despre bolile legate de memorie, noează The Brighter Side of News.
Studiul, condus de Nikolay V. Kukushkin, a fost bazat pe efectul de „spaţiere în masă”, un fenomen care arată că învăţarea distribuită pe mai multe sesiuni este mai eficientă decât învăţarea concentrată într-un singur interval de timp. Cercetătorii au expus celulele non-neurale la semnale chimice şi au observat că aceste celule reacţionau la stimulii şi păstrau „amintiri” similare cu cele ale neuronilor.
Rezultatele au fost surprinzătoare: atunci când stimulii au fost livraţi la intervale distanţate, celulele au activat genele asociate memoriei mai eficient şi pe o durată mai lungă. Aceasta sugerează că efectul de „spaţiere” nu este specific doar neuronilor, ci ar putea fi o caracteristică fundamentală a tuturor celulelor, ceea ce deschide noi perspective asupra proceselor de învăţare.
Această descoperire nu doar că ne oferă o viziune diferită asupra memoriei, dar ar putea avea şi aplicaţii importante în medicină. De exemplu, ar putea duce la noi tratamente pentru tulburările de memorie, cum ar fi Alzheimer, sau chiar la îmbunătăţirea gestionării unor afecţiuni precum diabetul. Cercetările viitoare ar putea explora modul în care „memoria celulară” poate fi folosită pentru a trata diverse boli.