Echipa, formată din cercetători de la University of Western Ontario şi Queen's University din Canada, a analizat date provenite de la 568 de copii şi tineri, cu vârste cuprinse între patru şi 22 de ani, diagnosticaţi cu ADHD. Au fost analizaţi şi alţi factori în afară de vârstă, precum sexul şi statutul socioeconomic.
Cercetarea a arătat că un statut socioeconomic mai ridicat este legat de diagnosticarea mai târzie a ADHD. De asemenea, modul în care comportamentul ADHD se manifestă în exterior la fiecare individ influenţează diagnosticarea - la persoanele care internalizează simptomele, aceasta are loc, de obicei, mai târziu.
„În primul rând, am constatat că un IQ mai ridicat indică o vârstă mai înaintată de diagnosticare a ADHD”, scriu cercetătorii în studiu. „În al doilea rând, am constatat că simptomele hiperactive-impulsive şi simptomele de externalizare au fost legate de diagnosticarea mai timpurie atât la băieţi, cât şi la fete”.
Persoanele cu ADHD prezintă diferenţe în modul în care se mişcă, se concentrează şi îşi controlează impulsurile. Afecţiunea poate avea un impact semnificativ asupra învăţării şi dezvoltării copiilor, motiv pentru care cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât este mai bine.
Un diagnostic târziu sau lipsa unui diagnostic poate duce la probleme comportamentale şi la performanţe şcolare sub nivelul aşteptărilor. În timp ce studiile anterioare au sugerat că există adesea un diagnostic tardiv atât pentru fete, cât şi pentru copiii cu un IQ ridicat, aici cercetătorii au dorit să analizeze ambii factori împreună.
În timp ce cercetătorii se aşteptau ca impactul IQ-ului asupra vârstei de diagnosticare să fie mai vizibil la fete, pe baza cercetării anterioare, acest lucru nu a fost confirmat de date - atât fetele, cât şi băieţii au fost afectaţi mai mult sau mai puţin în acelaşi mod.
„Studiile viitoare ar trebui să includă şi persoane care nu sunt diagnosticate, deoarece acest lucru poate duce la includerea fetelor ale căror diagnostice au fost ratate din cauza factorilor descrişi în studiu”, scriu cercetătorii.
Descoperirile oferă profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi părinţilor câteva indicaţii utile atunci când vine vorba de recunoaşterea ADHD: copiii care par mai inteligenţi sau care sunt mai capabili să îşi ascundă simptomele au mai multe şanse să fie trecuţi cu vederea.
„Clinicienii ar trebui să fie conştienţi de aceste diferenţe individuale şi de factorii demografici, iar aceştia ar trebui luaţi în considerare atunci când se dau diagnostice”, scriu cercetătorii.
Studiul a fost publicat în British Journal of Clinical Psychology.