Simion afirmă că este inacceptabil ca autorităţile, de la preşedinte, prim-ministru până la ministrul culturii, să minimalizeze gravitatea acestei situaţii, reducând-o la un incident izolat.
„Tezaurul naţional nu trebuie să fie expus continuu în expoziţii itinerante. Nicio ţară nu-şi supune astfel de valori unor riscuri repetate. Cine doreşte să vadă asemenea comori trebuie să vină în România, nu să fie transportate peste tot cu riscuri enorme. Pentru astfel de evenimente se trimit replici, nu originale inestimabile. A fost o greşeală uriaşă să se adune exponate de la 18 muzee într-un singur loc. Este ca şi cum cineva a pregătit totul pentru hoţi, facilitându-le misiunea. Vedem că, cei din PNL, care au condus politic Ministerul Culturii prin Raluca Turcan atunci când a fost aprobată această expoziţie, şi care deţin portofoliile de la interne şi externe, sunt mai preocupaţi de candidatura lui Crin Antonescu, o relicvă a politicii româneşti, decât de recuperarea tezaurului nostru”, spune George Simion.
Liderul AUR crede că este „revoltător” să auzim reprezentanţi PSD şi PNL afirmând că acest furt este „un jaf ca oricare altul”.
„Nu! Este un furt al identităţii noastre ca popor! Dar cum să înceapă să înţeleagă această gravitate cei care văd patrimoniul doar ca pe un instrument de imagine? Se impune o analiză urgentă a protocolului de asigurare a transportului şi pazei. După un astfel de dezastru, măsurile de securitate trebuie revizuite cu sprijin specializat, întrucât tezaurul nu este doar o colecţie de obiecte, ci o problemă de securitate naţională”, mai spune Simion.
George Simion cere ca avizările şi procedurile Ministerului Culturii pentru organizarea unor astfel de expoziţii să fie „regândite pentru a evita astfel de pierderi ireparabile”.
„Este inadmisibil ca oameni ca Raluca Turcan şi alţi politruci aflaţi la putere să folosească tezaurul românesc pentru a-şi face poze şi pentru a-şi creşte notorietatea. Patrimoniul nu este un instrument de imagine pentru Ciolaci, Iohannişti sau Bolojani. Acesta trebuie protejat şi tratat cu respect, nu folosit în scopuri politicianiste. Pe lângă anchetarea acestui jaf, este absolut necesară inventarierea patrimoniului naţional din muzee. Cazuri ca cele ale Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti şi cel din Cluj, închise de ani de zile, ar trebui să fie investigate. Managerii acestora sunt neschimbaţi de prea mult timp, iar lipsa de acţiune ridică semne de întrebare serioase asupra integrităţii colecţiilor. Cazul Ernest Oberländer-Târnoveanu este de notorietate”, acuză Simion.
Liderul AUR cere instituţiilor statului român responsabile de această expoziţie să dea câteva răspunsuri clare: „Pe ce filieră a venit solicitarea şi cine a dat aprobarea unei expoziţii de asemenea valoare şi anvergură într-un muzeu obscur dintr-un orăşel din Olanda? Există şi alte exponate de la muzeele din ţară care au fost cedate pe acelaşi model în urmă cu mai mulţi ani către Muzeul Naţional de Istorie a României sau alte instituţii ale statului şi care nu s-au mai întors la muzeele care au obiectele în proprietate? Dacă da, din ce motiv instituţiile abilitate nu s-au sesizat şi nu au luat măsuri? Care era avantajul cultural/politic pentru realizarea acestei expoziţii în Olanda? Au existat poziţii diferite din partea angajaţilor muzeului naţional cu privire la expoziţia din Olanda sau cu privire la manipularea excesivă a tezaurului? Dacă da, de ce nu s-a ţinut cont de aceste opinii ale specialiştilor? Care a fost (dacă a existat) protocolul de asigurare a pazei/transportului pentru această expoziţie? A existat pază asigurată de către statul român pentru această expoziţie? Există diferenţe majore între asigurările şi condiţiile de securitate pentru cele 4 expoziţii externe cu tezaurul dacic (Spania, Italia, Luxemburg, Olanda)? Cine a făcut analiza de securitate în România, înainte de transferul tezaurului, şi unde se află protocolul de securitate încheiat cu ţara gazdă? Nivelul de risc a fost cerut oficial de la SIE? Cine din ambasada României a primit misiunea expresă de supraveghere a obiectivului numit "TEZAUR"? La câte expoziţii şi unde a fost dus tezaurul în ultimul deceniu? Face bine pieselor această expunere în expoziţii temporare care necesită frecvente manipulări şi transport? Dacă nu, de ce nu s-a ţinut cont de acest lucru? Aceste întrebări necesită răspunsuri clare şi imediate, pentru că patrimoniul nostru naţional nu poate fi sacrificat pe altarul incompetenţei politice şi al intereselor meschine”, sunt întrebările la care preşedintele AUR cere răspunsuri.