Alături de fosilele de rădăcini, polen şi spori, descoperirea chihlimbarului este una dintre cele mai puternice dovezi că lângă Polul Sud a existat o pădure tropicală mlăştinoasă la mijlocul Cretacicului şi că acest mediu preistoric era „dominat de conifere”, similar cu pădurile de astăzi din Noua Zeelandă şi Patagonia.
Descoperirea chihlimbarului în Antarctica a dezvăluit un habitat străvechi, cândva suficient de cald şi umed pentru a găzdui copaci producători de răşină. La mijlocul Cretacicului, aceşti copaci ar fi trebuit să supravieţuiască în lunile de întuneric total din timpul iernii. În mod clar, au supravieţuit, chiar dacă au fost nevoiţi să intre în stare latentă pentru perioade lungi de timp.
Înainte de această descoperire, oamenii de ştiinţă nu mai găsiseră depozite de chihlimbar din perioada Cretacicului decât în bazinul Otway din Australia şi în Formaţiunea Tupuangi din Noua Zeelandă.
„A fost foarte interesant să realizăm că, la un moment dat în istoria lor, toate cele şapte continente au avut condiţii climatice care le-au permis copacilor producători de răşină să supravieţuiască”, a spus geologul marin Johann Klages de la Institutul Alfred Wegener din Germania.
„Scopul nostru actual este să aflăm mai multe despre ecosistemul pădurii – dacă a ars, dacă putem găsi urme de viaţă în chihlimbar. Această descoperire permite o călătorie în trecut într-un mod mult mai direct”, a adăugat el.
Pas cu pas, oamenii de ştiinţă alcătuiesc treptat o imagine a cum arătau cândva pădurile Antarcticii şi cum funcţionau acum 90 de milioane de ani.
Studiul a fost publicat în Antarctic Research.